Primesc acasă, demult, un plic mai mare. Nu îmi explic nici acum de ce nu l-am deschis atunci. Îl găsesc după 3 ani aproape, printre alte hârtii în timp ce îmi căutam cardul de sănătate. Nu îmi vine să cred: pe plic e numele meu, adresa mea. Vine tocmai de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție. Ștampilat, semnat de procurorii de la secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție.
Primele trei fraze conțin sintagme precum spălare de bani, infracțiuni fiscale, complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală și alte câteva nume de care nu am auzit. Unul dintre ei a devenit celebru, de vreun an, prin tribunale. Tot din documentul cu pricina aflu că sunt funcționar vamal și că am întocmit note și referate prin care a fost acordată o autorizație de antrepozit fiscal de produse energetice și că am facilitat în vreun oarecare fel importuri „în regim suspensiv cu păcură și oil heating” din Republica Belarus și Republica Moldova.
În rest nu am mai înțeles nimic. Am trecut la ultima pagina în care, spre fericirea mea, descopăr că s-a dispus neînceperea urmării mele penale. Am scăpat.
Dacă se dispunea începerea urmării penale, de care cu siguranță nu aș fi aflat pentru că nu am deschis plicul, mă puteam trezi cu mascații la ușă care m-ar fi ridicat să mă ducă la vreun interogatoriu.
Trăiască România!!!
Citiți principiile noastre de moderare aici!