Lucrurile par să fi scăpat de sub control la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Arad. Cele mai grave situaţii recente i-au avut în centrul lor pe doi copii care au murit: Beni, băiatul de la o casă de copii din Lipova, care s-a înecat în Mureş pe 24 aprilie, şi Gianina, tânăra de 16 ani aflată în plasament la mătuşa şi unchiul ei din Botfei, care s-a spânzurat în pădure la Beliu, pe 11 iunie. Dar nenorocirile se ţine lanţ: deunăzi v-am adus la cunoştinţă povestea a două fetiţe din municipiul Arad – neglijate ani de zile de părinţi, abandonate şi lăsate de două săptămâni în seama vecinilor – care au fost violate de unchiul lor. Cum au fost aceste copile protejate de Direcţia pentru Protecţia Copilului înainte, dar mai ales după înfiorătoarea experienţă prin care au trecut?
(I)Responsabilitate
Ceea ce este revoltător în aceste trei cazuri – pe lângă faptele, în sine – este că DGASPC Arad încearcă să se spele pe mâini. În cazul lui Beni – deşi doi copii l-au văzut înecându-se în faţa lor – conducerea Direcţiei ne-a spus că îl aşteaptă pe băiat să se întoarcă acasă. Dispariţia sa nici măcar nu a fost anunţată la 112 şi poate nici n-ar fi ştiut nimeni de ea dacă Jurnal arădean/ Aradon n-ar fi intervenit pe fir. Când s-a găsit cadavrul copilului, pe 9 iunie 2015, Erika Stark, director al DGASPC Arad, a menţionat că moartea băiatului de la casa de copii este „un eveniment nefericit şi regretabil”. Şi atât! „Sancţiunile drastice” anunţate atunci au fost, se pare, date uitării. Oricum, nu-l mai aduc înapoi pe Beni…
În ceea ce o priveşte pe Gianina, conducerea DGASPC Arad a încercat din nou să ne convingă că nu are nicio responsabilitate. Cu toate că situaţia tinerei aflate în plasament la mătușa şi unchiul său trebuia monitorizată constant de Direcţie. Dar… în ultima jumătate de an, specialiştii din cadrul Direcţiei nu au mai făcut nicio evaluare în cazul Gianinei. De fapt, din februarie 2015, fata nici nu mai avea un manager de caz care să urmărească „modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie speciale, dezvoltarea şi îngrijirea copilului”! S-a spânzurat, iar prin gestul ei, Gianina i-a eliberat pe cei de la DGASPC de o sarcină căreia – se vede treaba – Direcţia nu i-a putut face faţă.
Mai trebuie precizat – chiar dacă e doar o inocentă coincidenţă – că Erika Stark se afla în concediu atât când s-a înecat băiatul de la Lipova, cât şi acum, când au fost violate cele două fetiţe.
Evidenţe… neconvingătoare
Violatorul, unchiul celor două copile, a recunoscut că şi-a abuzat sexual nepoatele, a fost reţinut şi, ulterior, arestat pentru 30 de zile. Medicii legişti au confirmat, de asemenea, violul. În ciuda evidenţei, conducerea DGASPC Arad a încercat, în cursul zilei de luni, să-i convingă pe ziarişti că… abuzul asupra fetiţelor nu există pentru că nu a fost confirmat!!!
În cele din urmă, poziţia oficială a instituţiei pe acest subiect – aşa cum a fost ea exprimată de purtătorul de cuvânt Vanina Vanci – s-a limitat la următoarele: „În urma sesizării primite, echipa de specialitate s-a deplasat la Poliţie în noaptea respectivă, iar a doua zi la familie, pentru a discuta cu membrii acesteia. Până la primirea rezultatelor investigaţiei Poliţiei, minorele vor beneficia de consiliere psihologică şi sprijin din partea specialiştilor pentru a depăşi efectele posibilelor abuzuri asupra lor, inclusiv a abuzului emoţional. Se vor lua măsurile care se impun conform legii.” Observăm, aşadar, că se vorbeşte de „posibile abuzuri”, şi nu de abuzuri – chiar dacă persoana care a comis aceste abuzuri şi-a recunoscut fapta.
Suspiciuni…
Mai constatăm o inadvertenţă în ceea ce ne-a transmis luni DGASPC Arad. Dacă duminică dimineaţa conducerea instituţiei habar n-avea de acest caz – solicitându-ne să-i transmitem chiar adresa unde pot fi găsite cele două fetiţe pentru ca o echipă de la „Telefonul mobil” să se deplaseze acolo „pentru a evalua situaţia şi a lua măsurile care se impun” –, luni vine şi ne spune că „echipa de specialitate s-a deplasat la Poliţie în noaptea respectivă”.
E clar: fie ce s-a spus duminică este o minciună, fie ceea ce s-a spus luni este o minciună. Poate fi o minciună neintenţionată sau una exprimată cu bună intenţie. Din ce motive se minte la DGASPC, e peste puterea noastră de înţelegere… Cine, ce interese are să ascundă adevărul ar trebui să cerceteze, totuşi, cineva. Cineva cu competenţe în a face verificări la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad. Ar putea fi chiar Consiliul Judeţean, în subordinea căruia se află DGASPC. Fără intervenţia CJ, s-ar putea lesne presupune că acesta ar avea unele motive să fie părtaş la mizeriile petrecute în cadrul Direcţiei conduse de Erika Stark.
Negarea problemelor
Despre băiatul de la casa de copii din Lipova, directoarea DGASPC Arad, Erika Stark, încerca să ne convingă că nu a murit pentru că „nu există un cadavru”. Calvarul fetelor violate e ca şi inexistent pentru conducerea Direcţiei deoarece „nimeni nu a confirmat abuzul”. Negarea problemelor este, se pare, o practică la DGASPC Arad. Să ne amintim – păstrând proporţiile, desigur – că la fel s-a întâmplat şi în cazul unor articole scrise de Jurnal arădean/ Aradon. În cazul articolului „Bătaie de joc pe handicap” – redactat pe baza unei sesizări primite din partea unei persoane nevăzătoare -, Erika Stark a încercat să ne convingă că acea persoană nu există. În ceea ce priveşte articolul „Instrucţie Gestapo la DGASPC” – un material care, în cea mai mare parte, conţine scrisoarea expediată pe adresa redacţiei de către o persoană cu handicap, profesor pensionar de limba română, fost director de şcoală – Erika Stark a replicat: „Să fim serioşi! La 76 de ani, scrie la calculator?!?!”.
Ne permitem să atragem atenţia că negarea problemelor nu e echivalentă cu inexistenţa lor. Nicio magie nu funcţionează în acest caz.
Alte articole pe aceeași temă:
Două fetiţe din Arad, violate de unchiul lor
Află povestea fetei care s-a spânzurat în pădure la Beliu
Citiți principiile noastre de moderare aici!