A scrie sau a nu scrie verbul cu i, cu ii sau cu iii? Aceasta nu este întrebarea, ci chestiunea pe care o vom prezenta cititorilor în rândurile următoare. Deseori, pronunțarea influențează scrierea și, dacă nu cunoaștem câte ceva din structura cuvântului, este posibil să scriem greșit, mai ales că nu toți oamenii citesc texte editate, îngrijite, corect scrise. Astfel, găsim pe rețelele de socializare, dar nu numai acolo, forme greșite ca: „Iar umblii cu prostii?”, „Ști de când e făcută poza?”, „Nu fii rău!”, „Poate vorbii ore întregi la telefon.” etc. Verbul are o structură analizabilă: un radical, o temă (radicalul + anumite sufixe) la care se adaugă desinențe, adică sunete care indică, la verb, persoana care face acțiunea și numărul. Contextul în care folosim o structură ce conține un verb este, de asemenea, important. O construcție ca să fi fericit este corectă într-un enunț ca E posibil ca el să fi fericit pe cineva, cândva. În acest exemplu, verbul principal, cel care se conjugă, este a ferici, iar verbul a fi este un auxiliar cu ajutorul căruia alcătuim timpul perfect al modului conjunctiv. În schimb, în urarea Să fi fericit!, verbul a fi este scris greșit (corect este Să fii fericit!), pentru că, în acest enunț, este verb principal, se conjugă, iar timpul la care este folosit este prezent, modul fiind tot conjunctiv.
Așadar, vom explica de ce este corect să scriem să afli, să vii, Fii onest!, mă sfiii, și de ce formele să aflii, să vi, Fi onest!, mă sfii sunt incorecte.
Scriem cu i:
-orice verb, dacă este conjugat la persoana a II-a singular, la anumite moduri și timpuri și pentru care i-ul reprezintă desinența specifică: (tu) cânți, bei, pui, să cânți, să bei, să pui etc. Am ales ca exemple modurile indicativ și conjunctiv prezent, fiindcă la aceste moduri apar greșeli la scrierea cu ii;
-verbele a afla, a intra, a umbla, a umfla, care au în structura lor fonetică grupul muta cum liquida, adică o consoană urmată de l sau r. Sub influența pronunțării, ele pot fi scrise greșit: (să) aflii, intrii, umblii. Forma corectă este (să) afli, intri, umbli, umfli. Dacă știm că i-ul (singurul) este desinență pentru persoana a II-a singular la timpul prezent al modurilor menționate mai sus, nu vom greși. Putem, pentru mai multă siguranță, să conjugăm un verb ca a desena (tu desenezi), unde se aude și se scrie un singur i;
-verbe de conjugarea a IV-a (cele care la forma de dicționar, adică la modul infinitiv, se termină în -i) la timpul perfect simplu al modului indicativ, persoana a III-a singular: (ea) munci, vorbi, veni, șopti etc.;
-verbe la timpul perfect simplu al modului indicativ, conjugate la persoana I singular (excepție, verbele menționate mai sus, adică cele care au la forma de infinitiv, adică de dicționar, un i: (eu) aflai, avui, spusei, știui, fusei, cântai etc;
-verbele de conjugarea a IV-a, care la infinitiv se termină în i și apar, în enunț, după verbul a putea: poți vorbi/veni/șopti/dori/porni/fi etc. Acest verb poate fi urmat de un alt verb, la infinitiv sau la conjunctiv. Construcțiile cu conjunctivul nu pun probleme, dacă se cunosc regulile: Poți să vii./Poate să încerce. etc.;
-verbe de conjugarea a IV-a, la timpul viitor al indicativului: voi fi/ști/veni etc., la timpul prezent al modului conditional-optativ: aș fi/ști/veni etc. Aceste timpuri se formează dintr-un verb auxiliar (vom, vei, va etc. la viitor și aș, ai, ar etc. la prezentul condiționalului) și forma de infinitiv a verbului de conjugat, deci, în exemplele date, a fi, a ști, a veni;
-verbul a fi, când este auxiliar, adică ajută la formarea unor moduri și timpuri compuse: aș fi venit, ai fi rămas, să fi ajuns, să fi fost etc. De asemenea, acest verb se scrie tot cu i la modul imperativ, persoana a II-a singular, forma negativă: Nu fi cicălitor!. Regula spune că forma negativă pentru singular a acestui mod se obține din adverbul nu + forma de infinitiv a verbului de conjugat. În treacăt, vom menționa că acesta este motivul pentru care scriem Nu face!, Nu zice!, Nu te duce!;
Se scriu cu ii:
-verbele care au la infinitiv un i, deci cele de conjugarea a IV-a, dacă sunt folosite la timpul prezent al indicativului sau al conjunctivului: vii, știi, scrii, să vii, să știi, să scrii, să fii etc. La indicativ prezent, verbul a fi are formele cunoscute: sunt, ești, este etc.;
-verbele de conjugarea a IV-a, la persoana I singular a timpului perfect simplu al modului indicativ (primul i este sufix verbal, iar al doilea i este desinență pentru persoana I singular a timpului perfect simplu): (eu) venii, citii, pornii, dorii, vorbii, dormii etc. Există și excepții, cum ar fi verbul a ști, care are, la acest timp, forma eu știui;
-verbul a fi la imperativ, persoana a II-a singular, forma afirmativă: Fii civilizat!;
-verbe ca a pustii, a se sfii, la persoana a III-a singular a perfectului simplu: (el)pustii, se sfii.
–verbe ca a deține, a obține, a întreține, la persoana a II-a singular, timpul prezent al indicativului și al conjunctivului: deții, obții, întreții, să deții, să obții, să întreții;
-verbul a întârzia, conjugat la persoana I, indicativ și conjunctiv prezent: (eu) întârzii/să întârzii.
Scriem cu iii verbele la perfect simplu, modul indicativ, care au primul i în radical, al doilea este sufix, iar al treilea i este desinența pentru persoana I singular a perfectului simplu: eu mă sfiii, pustiii;
Trimite articolul
XSuper!