În anul 1934, Armata Română a achiziționat din zona Aldeşti peste 30 de tone de mniere de prune, adică un fel de magiun de prune preparat după metode tradiționale. La zeci de ani distanţă, Ioan Faur a reuşit să obţină brevetul care atestă că mnierea de Aldeşti este produs tradițional românesc de pe Valea Crișului Alb.
Procedeul
În mod obișnuit, mnierea de prune se face în gospodăriile oamenilor în sistem de clacă. După ce au fost culese și spălate foarte bine cu apă, prunele se pun în coșuri de nuiele și acoperite cu fețe de masă, fiind lăsate acolo până se usucă. Ulterior acestea se „creapă” în două sau „se pomnesc”, după cum se spune în zonă, pentru a se scoate sâmburii, iar mai apoi se pun la fiert, fără niciun adaos de zahăr, în „căldări” mari din cupru.
„Procesul de fierbere durează mai multe ore, timp în care o femeie trebuie să amestece tot timpul în căldarea care, în mod obișnuit, este dotată cu o instalație numită «mestecău» sau «hustucău», care are pe fund o paletă ce împiedică lipirea mneriei. Paleta este prinsă de un ax vertical fixat într-un suport deasupra căldării, având posibilitatea de a fi rotită cu o manivelă”, a explicat pentru Agerpres Ioan Faur, titularul brevetului.
Acesta susține că, pentru a se obține un produs de calitate, prunele trebuie fierte un timp destul de îndelungat. Practic, dacă prunele se pun la fiert în căldare dimineața, în jurul orei 8.00, mnierea va fi fiartă seara, după ora 23.00.
În mod tradițional, mnierea se pune în oale din lut, dar în prezent se folosesc recipienți din sticlă. După ce vasele au fost umplute, acestea se pun în cuptorul de pâine încălzit, unde sunt lăsate să stea câteva ore.
Citiți principiile noastre de moderare aici!