Nu o să insistăm pe „gâlceava” invitaţiilor, cu acuze de genul: nu am fost invitat; l-am invitat şi nu a vrut să vină; am vorbit la telefon şi i-am zis că e aşteptat; intrarea a fost liberă, deci nu era necesară nici o invitaţie. Pentru că, de cele mai multe ori, adevărul e la mijloc. În schimb, trebuie să scoatem în evidenţă „umbra” care a diminuat din strălucirea evenimentului.
Parcurgând numele celor premiaţi pe scena Palatului Cultural în Gala „UTA-70 de ani”, am rămas cu un gust amar. Subiectivismul celor care au întocmit lista laureaţilor ne-a dus cu gândul la o acţiune de … mulţumit prietenii, cu un uşor iz politic. Nu o să dăm nume, ar trebui să se simtă „intruşii” care au „cerşit” o plachetă la ceas aniversar, în detrimentul unora care au fost „uitaţi” şi meritau recunoaşterea organizatorilor şi aplauzele utiştilor. Se răsucesc în morminte „Gioni” Brosovszky, „Coco” Dumitrescu ori „Bimbo” Farmati când aud că paginile de istorie alb-roşii scrise de Marcel Coraş, Helmuth Duckadam, Mihai Ţârlea, Ionuţ Popa, Angelo Gandolfi, Marin Lupaş şi alţii au fost şterse cu buretele. Sau că oameni, precum Todor Gherle, Dan Ifrim ori Ladislau Korosi, care au stat o viaţă în slujba clubului zămislit de Baronul Neuman au fost ignoraţi cu desăvârşire. Ne-ar plăcea să credem că e vorba de erori umane şi nimic mai mult. Că UTA de astăzi nu este acaparată, nici politic, nici de vreun grup de interese. Că UTA este un brand al Aradului. Şi aşa trebuie să şi rămână. Iar la „UTA-75” astfel de „scăpări” să nu se mai repete.
Citiți principiile noastre de moderare aici!