La început, am crezut că este o găselniţă a poliţiştilor arădeni, dar apoi am constatat că şi comunicatele MAI au aceeaşi abordare, semn că „meticulozitatea” este impusă de Bucureşti. De ce numără „firele” este limpede – ca rezultatele luptei cu evaziunea să pară mai spectaculoase. Pentru că una e să zici că au fost confiscate 20 de cartuşe ori 200 de pachete şi cu totul altceva este să te grozăveşti că ai confiscat 4000 de „fire”. Zecile sunt zeci, sutele sunt sute, pe când miile le includ pe amândouă. Şi apoi, sună altfel, nu?
Numai că lauda de sine, pe lângă faptul că nu miroase a bine, nu poate ascunde realitatea. Dincolo de mimarea unei lupte crâncene, se ascunde fie nepăsarea, fie complicitatea organelor statului cu evazioniştii. Ce palmă mai grozavă putea fi pentru premierul Emil Boc şi Cabinetul său decât să afle toată ţara că tocmai în sediul Guvernului există un bufet care nu emite bonuri de marcaj!? Şi când? Taman când premierul îndeamnă cetăţenii să ceară bonuri de marcaj şi, în felul acesta, să pună umărul la combaterea evaziunii fiscale. Mai mult, europarlamentarul PDL Cristian Preda recunoştea că nici la bufetul de la Cotroceni nu există case de marcaj. Şi atunci, ce fumăm noi aici, domnilor?
Sigur, e vorba de „mărunţişuri”, de o evaziune minoră pentru ansamblul fenomenului, dar este grăitoare pentru atitudinea acestui Guvern, caracterizată prin indolenţă şi lipsă de responsabilitate. Ceva mai sus, m-am grăbit să spun că nu putea fi o palmă mai usturătoare pe obrazul Guvernului, decât faptul că nu se respectă legea chiar în incinta sediului său. Ei bine, fac mea culpa. Poate fi. Iar palma aceasta i-a aplicat-o Sorin Blejnar, preşedintele ANAF, care a declarat public faptul că subalternii săi iau mită şi sunt mână în mână cu evazioniştii. Dacă până şi ei înşişi nu mai pot ascunde că Hoţia sta cu Guvernul la masă, e clar că putreziciunea este generalizată şi neoperabilă.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!