Ne-a mişcat gestul pensionarului Petru Tarce. Omul a venit cu sufletul deschis, punând pe masă 100 Euro şi 100 lei, bruma lui de rezerve strânsă prin „strângerea curelei”. Lacrimile din ochii lui nea Petru ţin loc de o mie de cuvinte, trădează un gest autentic, demn de respectul comunităţii. Nu la fel, putem cataloga scenariul pus la cale de preşedintele Giovanni Catanzariti. În goana după imagine, creditorul italian s-a folosit de copil, în mâna căruia a pus un plic cu 1 000 Euro, mizând pe emoţia degajată de un astfel de gest. Gest fals, care nu are nimic în comun cu autenticitatea acţiunii lui Petru Tarce.
Daniel Scridon
Citiți principiile noastre de moderare aici!