Dar nu pot să nu constat că – sub pretextul unei religiozităţi duse la extrem – homosexualii sunt judecaţi în cel mai josnic mod cu putinţă. Şi mie acest lucru mi se pare profund nedrept. Eu văd că homosexualii nu sunt decât nişte oameni care se iubesc, ce-i drept, într-un mod diferit: femeie cu femeie, bărbat cu bărbat. Dar se iubesc. Nu se bat, nu se omoară, nu fură (de la) copii. Nu îi fac niciun rău heterosexualului şi familiei sale, fie ea creştină. Şi atunci de ce să votez împotriva sa? De ce să-mi sabotez „aproapele” când ar trebui să-l iubesc?
Dumnezeul meu este iubire. Asexuală.
Familia e întemeiată pe iubirea dintre soţi. Să hotărăsc eu sexul soţilor? Chiar nu e treaba mea. Deci… boicot. Modul meu de a mă implica la acest referendum este să stau acasă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!