Făcând abstracţie de acest aspect, liberalii riscă să îi pună pe tavă lui Băsescu, la final de mandat, cadoul la care a junduit de mulţi ani, dar nu a reuşit să şi – l aproprie, desfiinţarea Partidului Naţional Liberal, prin contopirea în marele partid prezidenţial. Doar încăpăţânarea lui Tăriceanu a împiedicat dispariţia singurului partid istoric de mare anvergură de pe scena politică românească. Desigur, dacă facem abstracţie de PCR, care trăieşte bine, merci, diseminat în toate partidele, nu atât prin persoane, cât prin modul de a percepe şi a face politică. Dar, să revenim la oile noastre. După ce tentativa lui Băsescu de a distruge PNL, prin intermediul lui Valeriu Stoica, Theodor Stolojan şi ceilalţi, a dat greş, i – a căzut ca o pleaşcă degringolada cauzată de căderea catastrofală a fostului partid prezidenţial, PDL. Pentru că aceasta, nu altele, este cauza îndrăgostirii subite de democraţie a şobolanilor care părăsesc corabia. Dacă aveau alte motive, ar fi plecat demult.
Pentru PNL, însă, înghiţirea pe nemestecate a acestor stricăciuni poate produce, în scurt timp, infectarea ireversibilă a sângelui, distrugerea totală a sistemului imunitar. Nu spun că slăbirea adversarului nu este o strategie normală, că dezertorii nu ar trebui primiţi, însă doar pentru cantitate şi nimic mai mult. Dacă veneticii primesc funcţii în partid, nu va trece mult timp până când ei vor fi cei care vor parafa dispariţia PNL, vărsându – l în MRU (Mişcarea României Unite, pe care Mihai Răzvan Ungureanu tocmai a înregistrat – o la OSIM) sub înalta oblăduire a lui Traian Băsescu.
„O Mişcare nouă ţara o străbate: tu, 50%, iar eu, jumătate”
simion.todoca@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!