De fapt, spune ziarista- deh, se vede când scrie un ziarist veritabil de la Deutsche Welle şi nu vreun trepăduş care postează pe site alegaţii băsiste- tentativa de „lovitură de stat ” nu ar fi existat fără derapajele administraţiei Băsescu de la statul de drept. Pe bună dreptate, Alina Kuhnel se întreabă dacă este corect ca acestea să fie trecute sub tăcere, dându-i lui Băsescu posibilitatea să afirme că doar el este apărătorul statului de drept, confirmat prin concluziile raportului. O asemenea „amnistiere ”, este de părere ziarista, nu prea serveşte cauza impunerii regulilor Uniunii Europene privind statul de drept şi nici încrederii cetăţenilor.
Consideraţiile pe seama „amnistierii ” lui Băsescu mi-au readus în minte o temă mai veche, pe care am lansat-o la puţin timp după venirea USL la putere. Mă întrebam atunci până la ce nivel ar trebui operate schimbări de către noua putere, până unde se va merge cu „mazilirea ” administrativă şi spuneam că, în opinia mea, ar trebui ţinut cont de acei oameni care s-au înregimentat în PDL doar pentru că nu au avut încotro. După câte am constatat, la opt luni de la debarcarea guvernului băsist încă sunt pe posturi sumedenie de oameni puşi de către acesta. Poate că este un semn de „amnistiere ” pe seama valorii profesionale a celor în cauză, poate că este vorba doar despre complicităţi transpartinice. Cert este un lucru : România are nevoie ca de aer de specialişti. Este absolut stringentă recuperarea celor „maziliţi ” pe considerente politice, dar şi păstrarea celor care chiar şi-au văzut de treabă şi cunosc meserie. Cu o condiţie : nici unora nici celorlalţi să nu li se mai permită să fure, cu condiţia să dea bani la partid. De fapt, să nu li se mai pretindă acest lucru, drept condiţie pentru numirea pe funcţie !
Citiți principiile noastre de moderare aici!