Emiterea de sentinţe la nivelul călcâiului broaştei, înghiţite fără mestecare de către poporani, prin intermediul nefastului sistem al Internetului, este mai periculoasă decât o armă biologică.
Cred că două dintre poziţiile exprimate public la congres arată limpede parcursul pe care doreşte să-l imprime conducerea UDMR de aici încolo. Mai întâi, Hunor Kelemen a spus răspicat că UDMR nu renunţă la obiectivele pe care formaţiunea şi le-a fixat la înfiinţare. A spus, în schimb, că maghiarii trebuie să înţeleagă că vremea nu este coaptă pentru autonomie teritorială, că, în timp, va veni şi aceasta, iar UDMR va milita pe mai departe pentru autonomie. Însă, nu prin formarea şi instruirea de organizaţii paramilitare, cum fac extremiştii care manipulează populaţia de etnie maghiară, amăgind oamenii cu dreptul la valorificarea vocaţiei imperiale a ungurilor. Cuvântul de ordine al congresului, repetat de către Hunor Kelemen, a fost un altfel de a face politică. Mai de-a dreptul, pe primul plan nu va fi politica Budapestei, ci aceea a drepturilor minorităţii maghiare din România. Capetele luminate din UDMR nu pot fi de acord cu glisajul impardonabil al Ungariei spre Moscova. Din mintea lor nu se vor şterge niciodată imaginile cu oamenii striviţi pe străzile Budapestei sub şenilele tancurilor sovietice.
Gândind normal, şi-au dat seama că România a optat definitiv pentru structurile euroatlantice, cu accent pe cele atlantice, pentru stăvilirea unor pretenţii absurde ale unei Germanii încârdăşite cu Rusia lui Putin. Mai exact, nu ale Germaniei, ci ale ciracilor Angelei Merkel, care este pe cale de a face Germaniei şi germanilor tot atâta rău cât a făcut Hitler. Dacă nu chiar mai mult! Hitler a putut fi repudiat, pentru că a fost un diktator, a acţionat ca atare, pe când Merkel flutură steagul democraţiei. Pusă în faţa unei ecuaţii cu mai multe necunoscute, UDMR a decis să se îndrepte cu faţa spre Bucureşti. Însă nu oricum, ci lansând un avertisment statului român, indiferent cine îl conduce sau îl va conduce: preferaţi UDMR, care le spune maghiarilor că autonomia va fi realizată atunci când aceasta va fi acceptată inclusiv de către români, sau doriţi să le daţi nas extremiştilor care se antrenează prin munţii României, beneficiind de sprijinul financiar al extremiştilor din Ungaria? Dacă nu vreţi un fel de stat islamic pe teritoriul României, ajutaţi-ne să-i lămurim pe cetăţenii de etnie maghiară că extremiştii nu le vor binele, că, indiferent de conjunctură, nu trebuie să-şi dorească privilegii de naţiune imperială, ci să fie egali cu toţi ceilalţi cetăţeni. Marko Bela, fost preşedinte al UDMR timp de 20 de ani, a lansat o promisiune dublată de o ameninţare : România este ca un avion care are nevoie de prezenţa pilotului şi copilotului pentru a nu ajunge să se strivească de munţi. Totodată, însă, i-a avertizat şi pe maghiari : Alpii sunt departe, Carpaţii sunt aici! Budapesta ne va duce într-o fundătură, unde numai cetăţeni imperiali nu vom fi!
Umila mea părere este că statul român are nevoie, acum, mai mult ca oricând, de sprijinul UDMR. Loial sau interesat, nici măcar nu mai contează. Desigur, cu preocuparea de a reteza din rădăcină orice maşinărie a „viruşilor” infiltraţi în UDMR de către Budapesta şi Moscova. Să nu aruncăm, odată cu apa murdară, copilul!
simion.todoca@russmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!