Cozile de topor, la mare cautare

Toată lumea se miră cum a putut trece, cu o majoritate consistentă, o asemenea ofensă la adresa democraţiei. Răspunsul este simplu : este doar unul dintre paşii spre clădirea imperiului german. Este normal ca aceeia care conduc imperiul să poată confisca proprietăţi după bunul plac. După cum este normal ca în „provinciile” imperiului justiţia să fie exclusiv apanajul înaltei porţi. După cum am arătat în repetate rânduri, Comisia Europeană a şantajat efectiv mai multe dintre ţările cobai- printre care şi România, să accepte curţile constituţionale ca legiuitori de facto.

Asemenea curţilor constituţionale, sunt şi indivizi care se constituie în unelte, cozi de topor ale lui Merkel şi Barosso, pentru implementarea legislaţiei imperiale. Monica Macovei, precum acea cucoană din Letonia, care s-a răstit la Guvernul României, nu este decât una dintre acele cozi de topor.Expresia „presupus ilicit” din raportul Monicăi Macovei te duce în mod automat cu gândul la actul de condamnare a lui Adrian Năstase, în care se arată că nu există probe, dar se presupune că prin funcţia lui, de preşedinte de partid, ar fi putut avea pârghiile necesare.Scriam la vremea respectivă că România este folosită din nou pe post de cobai, în vederea schimbării totale a filosofiei dreptului în interiorul Uniunii Europene. Trecerea raportului Monicăi Macovei nu face decât să confirme că am avut dreptate. Din păcate, aş adăuga.După cum, tot din păcate, am avut dreptate când am spus că nici un fir de păr al lui Băsescu nu se va clinti atâta vreme cât popularii lui Merkel vor avea nevoie de el. Pentru că nici un alt preşedinte nu ar fi acceptat ca ţara lui să fie mereu folosită pe post de cobai. Nu îmi fac iluzii, până la schimbarea lui Băsescu nimic nu se va schimba în mod radical, dar tot se va simţi ceva, ca urmare a semiizolării lui, după ce pierdut partidul.Important, însă, este ca Ponta să reziste, să nu mai accepte ca România să adopte cu ochii închişi orice elucubraţie a fuhrerului, ca pe urmă să constate că Franţa sau alte ţări refuză să-şi bată joc de cetăţenii lor.