Sunt total de acord şi cu una şi cu cealaltă, dar nu de soarta naţiunii nu mai poate dormi Lăzăroiu, ci de groază că o rupere a USL ar face praf şi pulbere şansele lui Băsescu de a mai aduna niscai oştire sub stindardul propriu. Este limpede ca bună ziua că PDL-iştii care au jurat credinţă eternă Băsescului şi erau pregătiţi să treacă în Partidul Popular o vor vira urgent către PNL, devreme ce acesta va renunţa la concubinajul cu PSD şi se va arăta hotărât să unifice dreapta românească. Ceva îmi spune că nici măcar MRU nu ar sta prea mult pe gânduri şi ar veni, cu Forţa Civică, alături de PNL.
Dacă aşa ar sta lucrurile, pe cine s-ar mai putea baza Băsescu? Înclin să cred că nici măcar pe jumătate dintre parlamentarii lui Dan Diaconescu. Aceştia îşi dau pe capete demisiile din partid, aşteptând momentul triumfal al naşterii Partidului Popular, direct pe holurile Parlamentului. La ora actuală, cu certitudine, Băsescu are pregătiţi suficient de mulţi parlamentari, de la toate partidele, fie nemulţumiţi că partidele lor nu le satisfac doleanţele, fie momiţi cu avantaje pecuniare sau de alt ordin, fie ţinuţi sub presiune pe baza dosarelor care, deocamdată, sunt în sertare.
Lansarea bombastică a Partidului Poporului nu mai poate întîrzia, iar mişcările de pe scena politică arată că acest moment se apropie vertiginos. Să fie, oare, o coincidenţă apariţia zvonurilor insistente privind iminenţa ruperii USL? Nu cumva întreţinerea acestei nebuloase are menirea să întîrzie cristalizarea cioburilor aşa zisei drepte, ţinând în expectativă masa de manevră pe care se bazează Băsescu? Nu pun mâna în foc, dar cred că acesta este substratul. Ruperea USL acum nu ar avea nicio logică, nu ar aduce niciun câştig nici PSD, nici PNL. Teoretic, zvonurile repetate ar fi de natură să scadă USL în sondaje, dar infirmarea lor după ce îşi vor fi atins scopul va recupera fără probleme pierderile.
Citiți principiile noastre de moderare aici!