Manele şi bani aruncaţi muzicanţilor, fără număr, fără număr… E adevărat că între aceste evenimente ce surescită etnia viaţa continuă să le fie trepidantă. Dacă nu e bal, e scandal, vorba aceea, se scot şi se vântură furci, topoare, săbii, pistoale, cuţite, dar acelea sunt evenimente fără fast, searbăde ca o ciorbă sleită şi fără gust.
Aşa că mă întorc la cele vesele. L-am văzut pe vestitul Nuţu Cămătaru, năşind la Timişoara. E vorba de acelaşi Nuţu Cămătaru care fusese aşteptat la ieşirea din puşcărie cu un roib de toată frumuseţea, ca să poată intra triumfal în Capitală, aşa cum intrase Mihai Viteazul, cu mai bine de patru sute de ani înainte, în Alba Iulia. Aşadar botez la Timişoara. Nuţu Cămătaru domina petrecerea, emanând putere şi stârnind un respect ale cărui resorturi nu sunt greu de bănuit. Şi banii curgeau, şi curgeau, şi curgeau… Din toate părţile, de parcă se stârnise o tornadă în etnie. Dar nu era tornadă, era un exibiţionism greţos. Însă renumitul Salam nu îşi făcea probleme – cânta şi aduna, căci dacă de data asta nu s-a dat solistului o limuzină nou-nouţă, buni erau şi banii, mai ales dacă bat, ca valoare, tot într-acolo.
Cei mai mulţi din etnie nu ştiu nici să scrie, nici să citească, dar au permis de conducere. Şi au bani, să-i întorci cu lopata. De unde au banii? De unde atâta opuleanţă sfidătoare? Cu ce se ocupă toţi aceşti nababi? Ce afaceri are un Nuţu Cămătaru şi ce impozite plăteşte? În filmele americane, oameni ca el, capi ai lumii interlope, cu lanţuri de aur cât degetul şi nemiloşi cu „subalternii” sunt, de regulă, capi ai reţelelor de droguri şi ai filierelor de prostituţie. Dar aici nu suntem în filmele americane, ci în realitatea de la noi, unde inşi de teapa lui Nuţu Cămătaru sunt cu nemiluita şi nimeni nu-i întreabă de sănătate, de venituri, de impozite. În lumea lor curge un râu subteran de sume imense. Ce face Fiscul în privinţa lor? Nu face nimic, pentru că tocmai e ocupat să-l jupoaie pe bietul contribuabil onest.
Citiți principiile noastre de moderare aici!