Nu spun că actualii guvernanţi nu au dreptate în bună măsură, după cum nici prin gând nu-mi trece că puterea de dinainte nu s-a dedulcit la bani europeni. Poporul român plăteşte, acum, cu vârf şi îndesat, umplerea buzunarelor celor care au deţinut, pe rând, pâinea şi cuţitul.
Fondul problemei este, însă, altul. Oricât de bine ar fi drămuit beneficiarii programelor, până la ultimul cent, banii primiţi, pot să garantez că, fie în timpul derulării programelor, fie după finalizare, Comisia Europeană caută cu lumânarea fraude, reale sau închipuite, pentru a putea suspenda finanţarea şi, în cele din urmă, pentru a solicita rambursarea banilor. Tocmai din acest motiv, de ani de zile Franţa a renunţat total la fondurile europene, acuzând în primul rând birocraţia excesivă dar şi faptul că sunt finanţate doar proiecte de care nu are nimeni nevoie.
Românaşii s-au aruncat, ca orbeţii, asupra proiectelor, fără să-i intereseze utilitatea acestora şi, mai ales, fără să calculeze ce câştigă România din toată tărăşenia. Să faci parc la marginea pădurii, piscină într-un sat care nu are apă curentă sau sală de sport într-un cătun fără copii este o idioţenie, dar şi-au zis ai noştri ,dacă e moca, de ce să nu le luăm banii ? Numai că, până la urmă, nimic nu e moca, ei nu ne dau, ci ne iau. Sub o formă sau alta, banii pentru executarea proiectelor ajung la firmele clientelare ale lor, după care, pretextând fraude sau nereguli, Comisia Europeană ne ia banii înapoi. Cum s-ar zice, pe banii noştri plătim clientela europeană ca să execute proiecte de care nu avem nevoie. Guvernele noastre ştiu acest lucru, dar acceptă situaţia, pentru că şi firmele lor se îngraşă, iar pentru fraudele dovedite nu plătesc aceste firme, ci poporul.
„Banii europeni se întorc întotdeauna la clientela Comisiei Europene sau a guvernelor din ţările care conduc UE”
simion.todoca@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!