S-a declarat însă plictisit de acel ambient, voia altceva. Aşa că s-a transferat la Barcelona, pentru un preţ de peste 70 milioane de euro, ca să câştige, zicea el, Liga Campionilor. Ironia soartei, această cupă avea să fie câştigată, luna trecută, de Inter, echipa de la care plecase! Şi nu e totul. Ibrahimovici a dezamăgit la Barcelona şi e de vânzare, dar nu-l vrea nimeni. E prea scump. Acum, vedeta e singură şi tristă. S-a oferit să revină la Inter, dar…
Fiecare om este încercat de tentaţia de a admite că s-a plictisit de ceea ce are. E bine, nu are ce reproşa, dar parcă ar vrea altceva. I s-a urât cu binele, zice o vorbă de-a noastră. Dumnezeu şi Necuratul (ateii pot căuta explicaţii de natură psihologică) se insinuează în gândurile omului şi lupta e dură. Când omul ajunge să creadă că şi-a găsit fericirea, Necuratul îi dărâmă, temeinic şi în timp, credinţa. E mai slab Dumnezeu? Nu. Numai că Dumnezeu mizează pe lupta omului, ne dă dar nu ne bagă în traistă, pe când Necuratul mizează pe cedare. Şi, de regulă, oamenii cedează, cad pradă ispitei, amărându-şi viaţa, însingurându-se, uneori rătăcind de-a binelea.
În viaţă, e bine ca omul să ştie ce vrea şi de ce vrea. La ce se aşteaptă când coboară dintr-un tren şi se trezeşte pe peronul vieţii, singur, în aşteptare. Poate va veni un alt tren, poate nu va veni, poate urcă ori nu urcă în trenul care trebuie. Ibrahimovici a luat un tren care nu era pentru el. Dar asta se întâmplă zilnic, de când e lumea şi pământul. Pentru că noi, oamenii, refuzăm să credem că fericirea, dacă există, e suma micilor bucurii, a satisfacţiilor mărunte, a unor clipe plăcute pe care le împărtăşeşti cu unul sau cu mai mulţi, din preajma ta.
Citiți principiile noastre de moderare aici!