E vremea ca acest popor să-şi
regăsească liniştea şi
să-şi folosească energiile în
scopul îmbunătăţirii nivelului de
trai, ca să nu folosim vorbe mai mari. Prima
condiţie a intrării în starea de
normalitate după care tânjim ar fi ca noua
coaliţie să de-a ţării un alt
preşedinte. Ceea ce îşi şi
propune. Iar obiectivul este mai posibil ca
oricând, dacă luăm în considerare
uriaşa masă electorală care se află
în spatele PSD, PNL, UDMR, PC, dar şi a
celorlalte naţionalităţi ai căror
lideri au aderat scopului.
Nu există cetăţean onest care
să nu fie convins de faptul că, oricare ar fi
noul preşedinte, se creează premisele unei
reale stabilităţi pe scena politică.
Crin Antonescu vorbea ieri de oportunitatea ca sibianul
Klaus Johannis să fie desemnat premier după
alegeri, marşând pe exemplul Germaniei, unde
stânga şi dreapta au coabitat şi
coabitează la guvernare, în interesul
cetăţenilor. Va fi de acord PSD cu
soluţia Johannis, ca premier, după alegeri?
Nu sunt în PSD mulţi dornici să ocupe
râvnitul fotoliu de prim-ministru? Cu
siguranţă, sunt. Numai că PSD va fi
constrâns să rămână la
„soluţia Johannis”, pe care o
susţine (şi) acum. Şi nu atât ca
să probeze caracter, cât datorită
faptului că altfel nu are cum să intre la
guvernare – cu PDL nu este loc de împăcare,
iar fără PNL şi UDMR accederea la putere
îi va fi imposibilă.
Sigur, sunt încercări, venite dinspre
zona portocalie, de a sparge coaliţia
actuală. Invocăm, aici, doar momirea PSD cu
preluarea Ministerului de Interne, lansată prin
gura lui Lucian Croitoru. Vor fi alte şi alte
oferte. Fiecărei „fracţii” din
coaliţie i se va oferi mărul otrăvit.
Dar mai crede cineva în cuvântul şi
în bunele intenţii ale lui Traian
Băsescu şi ale liderilor PDL? Mai mult ca
sigur, nu. Şi, cum fiecare
„fracţie” doreşte să fie
inclusă în ecuaţia puterii, unitatea
acestor forţe va rezista.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!