Jurnal arădean, la 9000 de numere. Gândurile oamenilor care fac ziarul

De la vis la realitate

De mic am fost atras de tot ce înseamnă presa scrisă, clasică, de ziarul care mirosea a tiparniţă şi plumb. Cititori fideli, părinţii mei au fost abonaţi ai „Adevărului” şi, apoi, ai „Jurnalului arădean”. Răsfoind paginile ziarului, mă gândeam ce meserie frumoasă este cea de ziarist. Timpul a trecut, iar când am terminat liceul am decis să urmez Facultatea de Jurnalism. Chiar şi la acel moment, doar visam că aş putea ajunge într-o redacţie, cu atât mai puţin în cea a „Jurnalului arădean”, cel mai important ziar din Arad. Soarta a fost de partea mea şi încă din ultimul an de facultate am reuşit să prind un post în presa scrisă din Arad. Anul acesta se împlinesc 15 ani de când, cu emoţie, am aşternut cuvintele primei mele ştiri care a apărut într-un ziar. Iar din aceşti 15 ani, ultimii 14 i-am petrecut în cea mai mare şi mai importantă redacţie din Arad: redacţia Jurnal arădean. De la vis la realitate a fost cale lungă, dar am reuşit să ajung acolo unde, copil fiind, visam să ajung. Mai mult decât atât, ultimii 14 ani mi i-am dedicat acestui ziar care, iată, ajunge la o bornă importantă a existenţei: numărul 9.000. Şi sper ca, în aceeaşi redacţie, să mai apuc să sărbătoresc alte mii şi mii de numere. La mulţi ani, Jurnal arădean.

Alin Gherasim

Puterea cuvântului

La 20 de ani am pășit în redacție. Am știut de la început că asta îmi va plăcea să fac. Au trecut de atunci 16 ani, am marcat câteva mii de numere de ziar și am trecut de la subiecte politice, la pagini cu informații economice, investiții și administrație. Scrierea se face cu suflet pentru oameni, pentru voi, cei care nu ați încetat să ne citiți, să ne apostrofați când am greșit dar să ne fiți alături zi de zi. Informația noastră este utilă atât timp cât cineva o citește. În speranța multor altor mii de numere care vor vedea lumina tiparului, vă mulțumesc.

Andreea Pintea

Sunt exact unde trebuie sa fiu

Am ajuns în presă relativ întâmplător, în ’98, iar un an mai târziu făceam deja parte din redacţia Adevărul/ Jurnal arădean. Era puţin înainte de numărul 3.000. Nu m-am gândit niciodată cât timp – calculat în ani sau în numere de ziar – voi sta aici, dar iată că… am rămas.

Am fost fidelă acestui loc de muncă pentru că el mi-a oferit mereu ceea ce era cel mai bun în domeniu – de la profesionişti, mediu de lucru sau dotare tehnică la cifrele de tiraj. Dar nu aş fi rămas aici dacă nu mi-ar fi plăcut să fac presă. Jurnal arădean s-a potrivit perfect dorinţelor şi abilităţilor mele profesionale, m-a scos din zona de confort şi m-a trimis în faţa provocărilor, m-a pus în legătură cu oameni pe care altfel nu aş fi avut şansa să îi cunosc şi – poate cel mai important – mi-a oferit şi încă îmi oferă oportunitatea de a învăţa în fiecare zi ceva nou.

Am trăit multe bucurii aici, dar şi clipe de deznădejde. Am avut parte de suişuri, dar şi de coborâşuri. Am făcut greşeli, dar am repurtat şi câteva succese notabile. M-a încercat uneori senzaţia de rutină, dar m-am confruntat şi cu multe întâmplări excepţionale. A fost câteodată o muncă istovitoare, dar, cu abordarea potrivită, a devenit o treabă relaxantă, chiar eliberatoare. O formă de terapie.

A fost nevoie de câteva mii de numere de ziar, mult drag de meseria asta şi, probabil, un dram de noroc pentru a ajunge aici şi a simţi că sunt exact în locul în care trebuie să fiu şi că fac exact ceea ce trebuie să fac.

Diana Duțu

Provocare, asumare, terapie

Am acceptat provocarea de a fi ziarist. A fost asumarea mea. Jurnalismul a fost și este pentru mine un fel de terapie, iar dedicarea pentru această profesie s-a putut observa în activitatea desfășurată mulți ani în acest domeniu. Am avut energie (a cam scăzut) și entuziasm, care în timp s-au transformat în experiență.

De-a lungul anilor, și miilor de numere de ziar, am lucrat alături de mai multe generații, veterani și juniori, fiecare a venit cu o energie atât de faină, de care m-am molipsit și, poate de aceea, am rezistat în această profesie, deloc ușoară, cu toate „capcanele” ei.

La număr aniversar, 9.000, mă încearcă sentimente ambivalente…Sunt fericită practicând profesia aleasă, sau care m-a ales, că am fost și sunt unde trebuie, că am avut parte de o șansă în presa scrisă. Pe de altă parte, sunt puțin tristă că anii au trecut și timpul este ireversibil…

Prețuire și mulțumiri tuturor celor care mi-au fost aproape, la greu și ușor, nouă mii de zile și seri trudind pentru cuvântul scris! Iar Jurnalului arădean, viață cât mai lungă!

Gabriela Groza

9.000 de zile, aproape 25 de ani de viață

Bunicii mei aveau o vorbă: când ai o vârstă înaintată e greu și să numeri anii care au trecut, dar să-i mai trăiești. E o viață întreagă. Știți cât înseamnă 9.000 de numere de ziar? Înseamnă. Din viața mea, a colegilor mei și din viața celor care ați citit acest ziar. Am trăit cu acest ziar, am muncit la acest ziar, nu chiar 9.000 de zile, dar în câteva mii de zile am paginat seară de seară fiecare articol scris de colegii mei. Am dat formă cuvintelor pe care ei le-au scris pentru voi, cei care ne citiți. Sunt bucuroasă că am făcut și fac parte din viața acestui ziar, că sunt o piesă din acest angrenaj care te ține mereu activ și conectat la tot ceea ce e nou. Sunt o mică parte din istoria celor 9.000 de zile și sunt mândră de asta. La mulți ani, Jurnal arădean la ediția 9.000!

Ghizela Şerban

Norocoasă să fac ceea ce iubesc

În urmă cu 16 ani pășeam în redacția Jurnal arădean, cu trei luni înainte de ediția cu numărul 5.000. Eram în primul an la Jurnalism și eram convinsă că ceea ce învățam în teorie nu este totuna cu ceea ce se petrece într-o redacție de ziar. Și am avut dreptate! O mână de jurnaliști – mulți dintre ei nu-mi mai sunt colegi de redacție, însă lucrează în continuare în presă – m-au format pentru meseria de reporter. Le mulțumesc pentru asta! Privind în urmă, îmi dau seama că nu mă văd făcând altceva, îmi dau seama că nu-mi doresc alți colegi de muncă – pentru că ai mei sunt cei mai grozavi – și îmi dau seama cât sunt de norocoasă că pot face ceea ce iubesc.

Ioana Costaș

Prețul tiparului

Fac presă din 1998. Presă scrisă, presă tipărită și mai apoi presă online. Lucruri diferite, o altă lume, mai nouă, mai rapidă, mai superficială. De aceea, am să iubesc mereu ziarul. Pentru că ziarul îți cere disciplină, rigurozitate, te obligă, te responsabilizează. Nu îți iartă greșelile, nu îți iartă graba, documentarea slabă, lipsa de inspirație, care vor rămâne mereu tipărite pe o pagină de ziar. Ziarul nu are buton de delete. Ziarul îți dă, în schimb, timp. E drept, nu mai mult de o zi. Timp să gândești, timp să întorci subiectul pe toate părțile, să-l privești din toate unghiurile, să-l lași deoparte și să revii atunci când crezi că știi cum trebuie abordat.

Am pășit pentru prima dată în redacția ziarului Adevărul, acum Jurnal arădean, într-o zi de vineri, 13 (septembrie). Zi norocoasă, zi care a însemnat începutul unei mari iubiri, pe care am părăsit-o la un moment dat, dar la care m-am întors cu jurăminte de dragoste reînnoite. Am realizat, din nou, că asta îmi place să fac. Că aici mă simt eu, cea adevărată. Că presa îmi dă o libertate pe care nu am găsit-o în altă parte, la fel cum tot presa te disciplinează și te obligă. Am plecat, am revenit și mă bucur că în era presei online, un ziar tipărit continuă să convingă, să-și țină cititorii aproape. La mulți ani și să ne vedem cu bine la numărul 10.000.

Sorina Ambruș

De 10 ani fac parte din echipa Jurnal Arădean. 10 ani într-o echipă puternică, mare și încrezătoare. Ce am învățat în acești ani? Că poți muta și munții din loc, cu persoanele potrivite. La mulți ani, ediția 9.000, la cât mai multe ediții de-acum încolo!

Kinga Takacs

Jurnal Aradean, de 17 ani împreună, la bune și la rele. Am crescut, am învățat și ne-am maturizat împreună. Am cunoscut oameni, am legat prietenii și am devenit o mare familie. La mulți ani, ediția 9.000! Să ne revedem și să sărbătorim împreună și la numărul 10.000!

Timeea Ghinaciu

Jurnal Arădean, locul care te face să fii mândru și puternic. Pentru mine, acum 16 ani, un vis a devenit realitate: acela de a lucra în publicitate, de a cunoște oameni puternici și de a face parte dintre cei mai buni. La mulți ani, Jurnal Arădean! Ai fost și vei rămâne pe primul loc!

Loredana Păun

În slujba voastră, a iubitorilor de sport

După 27 de ani pe terenurile sau în sălile de sport, pot spune că fac ceea ce mi-am dorit. De fapt, pasiunea și dragostea pentru sport m-au adus în redacția ziarului „Adevărul”, care acum s-a transformat în „Jurnal arădean”. Au fost ani în care v-am simțit aproape, indiferent dacă am fost apreciat sau părerile nu coincideau. Dar, tot timpul am lucrat în slujba voastră, a iubitorilor de sport, pentru a fi informați cât mai prompt despre cele mai importante evenimente din orașul nostru. Au fost ani în care am reușit să mă perfecționez, iar acum sunt unul dintre „veteranii” ziarului.

Pe mai departe, îmi doresc să interacționez și mai mult cu voi, cei care ne urmăriți zi de zi, cei care ne faceți viața mai frumoasă.

Leo Sfâra

Nouă aniversări!

Anul viitor se fac 30 de ani de când scriu pentru acest ziar. Sunt mândru că fac parte din „familia JA” şi că am prins toate cele nouă aniversări: de la numărul 1.000 şi până la cel care vede astăzi lumina tiparului, ediţia 9.000. De la vremurile când scriam articolele cu pixul pe hârtie şi până azi, când „mângăi” tastatura calculatorului. Pasiunea pentru cuvântul scris, dragostea pentru această meserie, provocările şi evenimentele sportive de talie mondială de la care am relatat pentru Măria Sa, Cititorul, m-au făcut să rămân consecvent şi fidel acestui ziar. Mulţumesc tuturor celor care au crezut în mine, în colegii mei şi în acest ziar. Fie că s-a numit „Adevărul” sau „Jurnal arădean”. Să ne vedem sănătoşi la numărul 10.000!

Daniel Scridon

9 mii de numere și peste 30 de ani de activitate neîntreruptă. Trei decenii care, cu siguranță, n-au fost ușoare. Ani și numere de ziar care se datorează, într-o anumită măsură, unor oameni cărora atât eu, cât și colegii mei, le suntem datori. Din cele nouă mii de numere, vreo 1.200 m-au primit și pe mine în paginile lor. Astăzi împlinesc – teoretic, cel puțin – 1.220 de numere de Jurnal Arădean. Tot ce pot să fac e să le mulțumesc celor care au avut încrederea să-mi dea „pixul” în mână. Și, desigur, celor care mă citesc!

Eugen Rogojan

M-am alăturat echipei Jurnalului Arădean cu 507 numere în urmă, la începutul anului 2020. Este prima mea experiență din presa scrisă tipărită, după ce am lucrat pentru mai multe site-uri de sport. Deși, la început, mi-a fost puțin frică, gândindu-mă că îmi va fi greu să mă încadrez în limitele spațiului din ziar, a ajuns să-mi placă. Din păcate, n-am avut mult timp să simt cum este viața în redacție, pentru că, după câteva săptămâni, au început problemele cu pandemia. Au urmat luni destul de grele, când competițiile sportive au fost oprite, dar am trecut cu bine peste acea provocare și am învățat multe despre istoria sportului arădean. Sper să contribui în continuare la cât mai multe numere.