Putregaiul strălucește asemeni diamantelor, luând ochii prostimii, prosternată în fața cuvântului mincinos, dispusă la flagerare în așteptarea unui orgasm care nu va veni niciodată. Sindromul Stockholm face ravagii, iar cei care sunt afectați de el se reped cu capul înainte, sperând că ei vor fi torționarii cu care vor fraterniza victimele, ei ajungând din nou ce-au fost și mai mult decât atât…
Știți cum se intitulează moțiunea pe baza căreia Traian Băsescu a preluat conducerea Mișcării Populare, noua denumire a PMP ? Nici mai mult nici mai puțin decât „România mea” ! O confirmare a sintagmei „țara tatălui meu”, pronunțată în Parlamentul European de către Elena Băsescu, pe când tatăl ei era președinte. O cizmă pusă pe gâtul unei justiții care încă este grevată de mafiotismul celor implantați de către el, pentru a-l apăra și promova și după ce a pierdut frâiele oficiale. Nimeni nu are voie să se atingă de Băsescu ! Ordin de zi pe unitate ! Este România lui Băsescu ? Sigur că este, din moment ce el este intangibil, iar mafia țigănească este la pușcărie pentru că a îndrăznit să se pună cu familia Băsescu.

Am o singură întrebare : chiar sunt atât de mulți cei care speră că, alături de Băsescu, vor ajunge să stăpânească, să taie și să spânzure sau, pur și simplu, să câștige o pâine ? Oameni buni, miroase a hoit, puneți-vă masca de gaze !
Citat : „Patria ? O bucată de postav, din care fiecare rupe ce poate” Boguslav Radzivil, principe elector al Poloniei