Sau, de ce nu, inclusiv fiecare dintre cei care au preferat să stea ascunşi după perdele, fie pentru că nu au avut clipa de nebunie în care nu mai contează ce urmează să se întâmple, fie pentru că au considerat că este mai bine să-i lase pe „fraieri” să-şi pună pielea în joc. Dar, nu judecăm aici cine are merite şi cine nu are, ci vrem doar, la modul succint, să constatăm unde ne aflăm, nu faţă de situaţia de dinainte de revoluţie, ci faţă de aşteptările noastre.
Pe scurt : am sperat, ba chiar am crezut că, într-un orizont de timp mai apropiat sau mai îndepărtat, vom ajunge aproape de ţările din Occident, că ne va fi bine, că vom fi stăpâni pe soarta noastră şi a ţării, în întregul ei. Acum, constatăm că timp de 25 de ani nu am realizat aproape nimic pe plan intern, că am fost minţiţi la fiecare rundă de alegeri, că nimeni nu s-a cocoţat la putere pentru a conduce ţara, ci pentru a o stăpâni şi jefui la sânge. Am dat vina exclusiv pe clasa politică, am înjurat-o şi am pârât-o la mai marii Europei, sperând că aceştia, campioni ai democraţiei, o vor obliga să se îndrepte.
Indiscutabil, toţi au furat pe rupte, s-au îmbogăţit peste noapte, nu le-a păsat dacă se alege praful de ţară şi de popor. Pe de altă parte, toate aceste jafuri şi nedreptăţi flagrante, toate derapajele de la legile economiei şi de la strategiile naţionale pe termen scurt, mediu şi lung, nu numai că nu au fost sancţionate, la modul real, de către reprezentanţii puterii europene, ba chiar au fost încurajate, folosite la modul parşiv. Timp de 25 de ani, România a trecut printr-un proces de colonizare, cum spune şi economistul Ilie Şerbănescu. Ceea ce stăpânii noştri interni nu au recunoscut niciodată, fie pentru că nu le păsa, fie din slugărnicie faţă de marile puteri, este faptul României i s-a rezervat statutul de obiect de troc, nu de partener, de negociator. Americanii şi nemţii s-au înfuriat groaznic că Victor Ponta îşi permite să discute proiecte economice cu China.
Culmea tupeului, acest „cârlan” obraznic nu ştie că nu România decide ce relaţii va avea cu China sau cu Rusia ? Îndrăzneşte România să decidă pe mâna cui vor ajungele resursele sale naturale, când şi în ce condiţii ? Până de curând, nu a îndrăznit, respectiv, nu au îndrăznit conducătorii ei, aşa zişii conducători, în fapt, nişte năimiţi de către unii şi alţii. Nu îi ridic osanale lui Ponta, nu pot să pun mâna în foc că, faţă de marile puteri nu este- vorba lui Băsescu- un fel de pisicuţ, dar am o mică speranţă că a negociat un preţ puţin mai bun- pentru ţară, nu pentru el- ca să ne transformăm dintr-o colonie cu destinaţia groapă de gunoi într-una cât de cât dezvoltată. Probabil că Ponta nu va mai fi multă vreme premier, dar sper că următorul va încerca, împreună cu preşedintele Iohannis, să ne scoată de sub masa bogaţilor Europei, să scoată ţara, măcar atât cât se poate, din statutul de obiect de troc.
„Dacă există voinţă politică şi conducători adevăraţi, marile puteri nu pot să controleze total destinul unei ţări”
Citiți principiile noastre de moderare aici!