Indiferent ce ar face guvernele care nu aparţin familiei lor, sunt puse la zidul infamiei, acuzate de derapaje de la principii, spre deosebire de cele ale lor, care pot să facă tot ce le trece prin cap. Dacă îndrăzneşte careva să anuleze legile strîmbe, alcătuite exclusiv în folosul puterii „populare”, este înfierat, declarat duşman al democraţiei, iar ţările care au ghinionul să nu fie conduse de guverne supuse lui Merkel şi Barroso sunt condamnate la subdezvoltare şi austeritate cruntă.
Dacă mai au şi ghinionul de a fi puse „pe aşteptare”, cum este cazul României, tirul criticilor este şi mai furios, pentru ca minciunile să poată fi folosite nu doar ca muniţie pentru partidul popularilor, în dauna adversarilor politici, ci şi ca pretext pentru amânarea acordării unor drepturi. Vicepreşedintele PPE din Parlamentul European, Manfred Weber, ţipă cât îl ţin bojocii că România nu trebuie admisă în Schengen pentru că guvernul de La Bucureşti „se implică clar în treburile justiţiei”, încălcând independenţa magistraţilor şi compromiţând independenţa puterilor în stat. Adică, nefăcând nimic altceva decât să schimbe un procuror, în virtutea prerogativelor sale, prevăzute prin lege, procurorul general se face vinovat de cele arătate mai sus. În schimb, „popularul” Băsescu, preşedintele ţării, care îl ameninţă pe procurorul general să nu cumva să cuteze să-şi facă datoria, pentru că nimeni nu-i bun dacă nu este numit de către el, este un campion al democraţiei şi statului de drept ! Dacă i-ai spune lui herr Weber ca, după modelul Monicăi Macovei, pe care o tot pupă pe frunte Merkel şi Reding, să-i transforme peste noapte pe procurori în magistraţi, ar râde în hohote şi ţi-ar spune că ai înnebunit, că aşa ceva nu este posibil în nicio ţară democratică. În România, însă, se poate, pentru că, la urma urmei, România nu-i o ţară, din moment ce nu o guvernează nimeni, ci un sat fără câini.
„Orice Guvern al României de altă sorginte decât PPE este un duşman al democraţiei”
Citiți principiile noastre de moderare aici!