Ar fi raiul tâlharilor pe pământ, iar cetăţenii ar fi la discreţia acestora.
Fără presă, jaful care se întâmplă în agenţiile guvernamentale, unde banul public este prădat cu liber de la premier, de la guvern, ar fi rămas necunoscut şi nu ar mai fi avut sfârşit. Pentru că nimeni, în afară de presă, nu a dovedit că îi pasă ce se întâmplă cu banii de la buget, cu banii luaţi de la noi, contribuabilii, prin sutele de taxe şi impozite inventate. Acum, ştiţi că în cele peste 230 de agenţii aflate în subordinea guvernului se desfăşoară un jaf cu acte (aparent) în regulă.
Acum, abia acum, când totul a devenit public, se prefac indignaţi şi cei care au girat, care au favorizat şi tolerat acest jaf, în frunte cu premierul Tăriceanu. Încep să curgă demisiile, ni se promit măsuri rapide pentru stoparea fenomenului. Cică se vor introduce limite decente pentru salarii, vor fi grile de salarizare, clientela politică nu va mai fi plasată în consilii de administraţie şi AGA etc., de unde mulgeau statul de sume uriaşe, indiferent de performanţă şi, după o notă emisă de ministrul Varujan Vosganian, indiferent că participă ori ba la şedinţe. Vom vedea.
Deocamdată, am văzut (mai era nevoie?) adevărata faţă a politicienilor aflaţi la guvernare. Dar şi a celor care au fost la putere ori doar tânjesc după ea. Presa vi i-a prezentat aşa cum sunt, le-a smuls măştile de pe faţă, le-a demonstrat demagogia, lăcomia, falsitatea declaraţiilor. Toţi vorbesc de preocuparea lor ca românul s-o ducă mai bine, dar sfârşesc în meschinării, în combinaţii politice şi ale grupurilor de interese. Se dedau la orice, fără ruşine, pentru a se îmbogăţi. Şi se îmbogăţesc. Peste noapte! Apoi, încearcă să-şi ascundă averile, dau declaraţii în fals şi, dacă n-ar fi presa, ar trăi cu minciuna toată viaţa.
Ce viaţă ar duce parlamentarii, dacă presa n-ar fi cu ochii pe ei! Poporul ar fi luat de bună minciuna lor că trudesc pentru cei care i-au ales. Pe când aşa, îi vedem cum dorm în Parlament, cum sforăie, îi vedem citit ziarele şi apoi, chestionaţi, că nici măcar nu ştiu ce legi au fost în dezbatere şi nici ce au votat. Fără presă, n-am şti de chiulul lor, de averile adunate, de salariile mari, îngrăşate cu tot felul de sporuri şi indemnizaţii. Fără presă, şi preşedintele Traian Băsescu s-ar simţi în „naturelul” său, iar primarii, poliţiştii, magistraţii şi atâţia alţii şi-ar face de cap şi mai şi, decât îşi fac în prezent. Numai că, iată, presa există!
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!