Nu sunt bani nici de cantonament, darmite să se plătească datoria de 230.000 de euro pentru Vasijlevici, cea de 200.000 de euro către Ion Pietraru, circa 100.000 de euro sunt restanţele salariale pentru jucători şi antrenori. Cu aceste datorii, suma de 20.000 de euro, cât reprezintă amenda pe care clubul trebuie să o plătească la FIFA poate să pară un mizilic, dar este şi ea o povară. Unde să mai punem la socoteală datoriile imense faţă de Fisc sau banii necesari înscrierii în campionat!
Ştiu că ultimul lucru pe care îl pierde omul este speranţa. Deci, încă se mai speră. Se vorbeşte de insolvenţă ca de o izbăvire, se aşteaptă un miracol. Adică, să vină un investitor. Se fac adunări generale, în care, în lipsă de soluţii, se deapănă amintiri. Ce să facă bieţii oameni, mulţi dintre ei foşti fotbalişti, care trăiesc modest? Suferă, deplâng soarta acestui club, care a fost cândva mare şi acum este pe picior de-a nu mai fi deloc, de-a rămâne o amintire. Prezentul îi depăşeşte pe toţi.
Tot ce s-a întâmplat în ultimii ani, cu mult înainte chiar de „implantul Salonta”, arată că unde nu se clădeşte temeinic, pe baza solide, prăbuşirea vine inevitabil. De ani de zile, vara a găsit-o pe UTA fără bani, fără jucători, fără orizont. Mereu s-a cârpit şi, cu chiu cu vai, s-a pornit la drum. Datoriile s-au tot adunat şi permanent a stat deasupra capului sabia lui Damocles, recte pericolul de a nu fi programaţi în campionat. Acum e şi mai grav. Jucătorii stau să se risipească pe unde pot, iar banii nu vin şi campionatul bate la uşă.
Să zicem că se va întâmpla o minune, că vom putea participa la campionat. Cu ce potenţial? Dar, mai ales, cu ce scop? Doar cu gândul de a nu ne desfiinţa şi cu speranţa că va veni o zi când… Eu cred că da, va veni o zi, dar numai atunci când un investitor (că doar n-o fi Aradul blestemat!) va lua o echipă, oricare va fi ea, de jos şi o va urca în elita fotbalului, aşa cum s-a întâmplat cu CFR Cluj, bunăoară. Deocamdată, pacientul, fotbalul arădean, şi mai ales Bătrâna Doamnă suferă de o boală incurabilă, pentru care leacul nu a fost descoperit.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!