În plasa amăgirii au cazut, pe rând,
şi conducerile PSD şi PNL, şi Klaus
Johannis, şi şefii unor partide, şi
analiştii politicii, ziariştii. Toţi
începuseră să-şi imagineze cum va
fi România de a doua zi, cum va arăta
ţara fără Traian Băsescu. Generos,
„preşedintele” Geoană îi
promitea lui Băsescu un tratament plin de
condescendenţă – aşa cum se cuvine unui
fost şef al statului, nu cum se raportează
Băsescu la Ion Iliescu şi la Emil
Constantinescu.
Au fost suficiente însă doar
câteva ore, mai puţine decât degetele
de la o mână, ca soarta să-şi
arate chipul hidos. Preşedinte rămâne
tot Traian Băsescu! Gata, cu bucuria, înapoi
la ce a fost ieri, alaltăieri, acum o lună,
acum un an, vreme de cinci ani. Adică,
înapoi la dispute sterile, la nervi, la
sfadă, la crize politice succesive. Apoi,
treptat-treptat, revenindu-şi din supărare
ori din bucurie, românii au dat nas în nas
cu viaţa cea de toate zilele. Şi-au adus
aminte că trăim în plină
criză economică, peste care parazitează
criza politică. Parcă uitaserăm de ele,
cum uitarăm că nu avem guvern de vreo
două luni. Până şi
greutăţile zilnice, scumpetea şi lipsa
banilor au fost date uitării de patima cu care
ne-am cufundat în campania electorală.
Îmi vine în minte antireclama aceea
cu tânăra care se trezeşte
dimineaţa, speriată, alături de Traian
Băsescu. Da, ne vom trezi cu Băsescu
încă cinci ani şi în tot acest
timp ne vom întreba: astăzi, ce
surpriză ne mai oferă, ce
năzbâtâie mai face? Ce va face cu
ţara? Când vom avea un guvern,
câtă vreme nimeni nu mai are încredere
în el, nimeni nu mai doreşte să se
asocieze cu el şi cu PD-L, într-o guvernare.
Imprevizibilul domneşte iar peste noi şi
trebuie să avem nervi tari. Vor reveni certurile,
poate vom ajunge şi la alegeri anticipate.
Zăpăceala revine la ea acasă.
Nu avem guvern, nu avem nici buget, nu avem
speranţe imediate nici la o viaţă mai
bună, nici măcar la tranşele de
împrumut de la FMI. Avem însă un
preşedinte şi asta ne ajunge.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!