Unii spun că Ponta ar fi bătut palma cu Băsescu, pentru a-l schimba pe Geoană de la şefia Senatului cu un PDL-ist, alţii, că Geoană abia aşteaptă momentul prielnic să urce din nou pe tronul PSD, având de partea lui mai mulţi lideri din teritoriu şi oameni în conducerea centrală decât Micul Titulescu.
Adevărul este că Ponta şi Geoană nu s-ar fi putut înţelege niciodată, având idei diferite despre ce este şi cu ce se mănâncă politica. În timp ce Ponta este un socialist veritabil, care doreşte ca partidul său să se fixeze definitiv pe poziţii doctrinare şi ideologice fără echivoc, Geoană a ajuns preşedinte cam adus cu pluta de prin America, unde nu prea a avut ocazia să discute cu cineva despre valorile nobile ale socialismului, pe care Iliescu îi reproşa lui Ceauşescu, înainte de execuţie, că le-a întinat. În eticheta de prostănac, pe care i-a pus-o Iliescu lui Geoană este cuprinsă ura faţă de cineva care a fost pus pe post de marionetă în fruntea partidului, iar mai apoi şi-a luat-o în cap, crezând că este şi merituos să fie preşedinte şi să dicteze direcţia partidului, alta decât cea spre stânga.
În virtutea afinităţilor cu americanii, Geoană a avut, de la bun început, afinităţi şi cu Traian Băsescu, celălalt om al americanilor, care l-a îmbrobodit că PSD şi PD ar putea forma un mare şi unic partid social democrat. Îmboldit de acesta, iluzionat de imaginea sa ca preşedinte al celui mai mare partid din ţară, a făcut gafe peste gafe, unele dintre ele chiar intenţionate, pentru a aduce PSD-ul în ograda şi la cheremul PD-ului şi al lui Băsescu.Şi-a dat seama târziu de tot şi a încercat să dea impresia de socialist veritabil, însă se vede de la o poştă că rolul nu i se potriveşte. Ponta, în schimb, chiar este un socialist veritabil, un purtător al steagului roşu aprins, în timp ce Geoană înclină mai degrabă spre o flamură roz palid…
S.T.
Citiți principiile noastre de moderare aici!