L-am cunoscut pe Cosmin Lungu în urmă cu 11
ani, când ne aflam la-nceput de carieră
profesională. Un om agreabil, plin de
viaţă, jovial şi cu mult bun-simţ.
Un coleg pe care te puteai baza oricând, un
prieten gata să-ţi sară în ajutor
la nevoie. Un ziarist serios, corect, meticulos.
Şi-a extins, la un moment dat, sfera
preocupărilor profesionale, conducând cercul
de jurnalistică de la Palatul Copiilor din Arad.
Dar a continuat să scrie pentru ziar. Trenul
vieţii l-a dus, apoi spre Timişoara, unde a
reuşit să se impună devenind director al
Librăriilor Cărtureşti.
În urmă cu vreo doi ani, am aflat chiar de
la el că are o tumoare la ochi. A spus-o ca
şi cum mi-ar fi transmis o informaţie
banală. După câteva luni, am aflat
că medicii au decis „extirparea
conţinutului orbitei drepte”. Dar Cosmin nu
s-a dat bătut, a continuat să-şi
trăiască viaţa cu demnitate. Când
am aflat că problemele sale de sănătate
se complică, am intenţionat să scriu un
articol despre el, în ideea declanşării
unei campanii de strângere de fonduri. Mi-a
transmis să scriu despre copiii rămaşi
pe drumuri, că ei au mai multă nevoie de
sprijin. I-am respectat dorinţa. Dar nu am
încetat să empatizez, atât cât
mi-a stat în putinţă, cu suferinţa
lui. Poate tocmai din acest motiv mi-e atât de
greu să accept că, după o luptă
cumplită, în cele din urmă, boala l-a
înfrânt.
La 24 ianuarie, Cosmin Lungu ar fi împlinit 33 de
ani. Dumnezeu să-l odihnească!
Diana Dutu
Citiți principiile noastre de moderare aici!