„Erau spectatori agăţaţi de perdele” la meciurile handbaliştilor arădeni, iar despre perioada în aer liber, de pe „Gloria”, amintirile sunt şi mai spumoase. Ce a rămas? În afara unei „mâini” de jucători care evoluează prin alte zări şi a două echipe de juniori, aflate la coada clasamentului, nimic!
Lumea handbalului arădean este mare, spre deosebire de alte sporturi, dar foarte divizată. De aici şi beţele în roate puse din toate direcţiile, care au dus de la pierderea seriozităţii în faţa partenerilor (CJA, Primărie, DJTS) până la autodizolvare. Echipa de seniori HC Arad s-a retras pentru a „n“-a oară din liga secundă, deşi Consiliul Judeţean îi alocase 210.000 lei (?), iar cea feminină a murit de peste un deceniu. Astfel, perdelele de la Polivalentă au rămas intacte, pentru că (şi) sportul pe semicerc a pierdut războiul cu baschetul – de toate categoriile – şi minifotbalul, ajungând să evolueze, şi din vina lui, la… Macea.
„Este dureros că oraşul care l-a dat pe Mironiuc, ca să dau doar un exemplu, a rămas fără handbal. Aradul era cu litere mari pe harta acestui sport”, şi-a exprimat revolta şi durerea fostul mare jucător Cristian Gaţu, preşedintele FRH, cu prilejul unei conferinţe de pe presă, în care s-a prezentat lotul naţional feminin ce se va bate, peste puţin timp, pentru medalii la Europeanul din Serbia. Cine l-a ascultat? Nimeni din conducerea oraşului, a sportului arădean, şi mai grav, a handbalului de pe Mureş. Poate doar Teo Ţucudean, profesorul Buruc sau Mihai Mironiuc…
Citiți principiile noastre de moderare aici!