Vitamina D este o vitamină solubilă în ulei, având proprietăți atât ca vitamină, cât și ca hormon. Este produsă în piele din 7-dehidrocolesterol (provitamina D3), derivată din colesterol. Razele ultraviolete de tip B (UVB) de la soare acționează asupra provitaminei D2 și o transformă în previtamina D3, convertită apoi în vitamina D3. În termeni medicali, se numește colecalciferol. Vitamina D3 părăsește apoi pielea și intră în fluxul sanguin, unde este transportată de o proteină specială, iar în ficat ea se modifică puțin, sub influența unei enzime, fiind numită 25-hidroxi-colecalciferol sau 25-(OH)-D3.
Vitamina D mai este numită și „vitamina soarelui” și îndeplinește numeroase funcții în organism – cele mai importante fiind reglarea absorbției calciului și a fosforului și facilitarea funcționării normale a sistemului imunitar. Obținerea unei cantități suficiente de vitamina D este importantă pentru creșterea normală și dezvoltarea oaselor și a dinților, precum și pentru îmbunătățirea rezistenței la anumite boli. Dacă organismul nu primește suficientă vitamină D, există riscul de a dezvolta anomalii osoase, cum ar fi osteomalacia (oase moi) sau osteoporoza (oase fragile). Conform studiilor, vitamina D ajută la diminuarea șansei de a dezvolta boli cardiovasculare, joacă un rol important în reducerea riscului de a dezvolta scleroză multiplă, este importantă în reglarea stării de spirit și în prevenirea depresiei, este necesară pentru funcționarea tiroidei și pentru coagularea normală a sângelui. Oamenii de știință au descoperit faptul că deficiența de vitamina D este mult mai des întâlnită decât se credea. Această deficiență poate explica osteoporoza, oboseala cronică, bolile cardiace, hipertensiunea, diabetul și alte boli declanșate de funcționarea necorespunzătoare a sistemului imunitar. S-a stabilit că vitamina D joacă un rol vital în funcționarea normală a sistemului imunitar. Ca reacție la un agent patogen (spre exemplu virus sau bacterie), vitamina D ajută celulele imunitare să producă substanțe chimice antimicrobiene, în special peptida antimicrobiană catelicidină (camp), care funcționează precum un antibiotic, fără să aibă însă și efectele secundare asociate.
Soarele este principala sursă de vitamina D. Dieta nu este principala sursă de obținerea a vitaminei D. Printre alimentele care conțin în mod natural cantități de vitamina D se numără uleiul din ficat de pește, peștii de apă sărată (în special macroul), produsele lactate, ouăle, uleiul de ficat de cod, sardinele, stridiile, tonul, uleiurile vegetale. Dintre toți nutrienții, acesta este unul dintre puținii în cazul cărora este greu să se obțină doza recomandată doar din alimentație și este nevoie și de suplimente. Faptul că nu se obține o cantitate suficientă de vitamina D din alimentație sau direct din lumina soarelui a fost legat de apariția multor boli, inclusiv a bolilor de inimă, a osteoporozei, a diabetului și a unor tipuri de cancer, cum ar fi cel de sân și de colon. Studiile au arătat că 40% din oameni au niveluri mai mici decât optime de această vitamină în sânge. Deficiența de vitamina D este ușor de diagnosticat, testul potrivit pentru evaluarea nivelului de vitamina D fiind 25 (OH) vitamina D (25-hidroxivitamina D).
Vitamina D mai este numită și „vitamina soarelui” și îndeplinește numeroase funcții în organism
Citiți principiile noastre de moderare aici!