Să spunem că este inadmisibilă o asemenea atitudine? Am enunţa un truism. Mai curând, am putea spune că este de neînţeles răbdarea, atitudinea toleranţă a românilor faţă de cei care, programatic, refuză să se preocupe de starea lor de sănătate.
Faptul că un notar a ajuns ministrul Sănătăţii argumentează aserţiunea că Sănătatea este ţara nimănui. Dar, să zicem că am putea accepta,în plan teoretic, că şi un absolvent de Drept poate fi un bun manager. Chiar dacă nu stăpâneşte domeniul, un ministru inteligent se poate înconjura de o echipă de profesionişti, de specialişti în domeniul respectiv, care să-l consilieze. Ei bine, nu e cazul lui Attila Cseke. Şi facem afirmaţia, fără teama de a greşi, pentru că avem ca probe măsurile pe care le-a luat acest ministru.
Attila Cseke nu a venit cu nicio măsură capabilă să revigoreze sistemul. S-a aplecat asupra unor chestiuni minore sau, dacă aveau un oarecare dram de seriozitate le-a tratat la modul caraghios. Aşa este, bunăoară, taxa pe fast-food, o idee bună în esenţă, dar confuză în ce priveşte concepţia şi modul de aplicare. Apoi, o „măsură” de-a dreptul hazlie este verificarea la domiciliu a bolnavilor aflaţi în concediu medical. Asta le mai lipsea poliţistului şi medicului român, să dea raite pe la casele oamenilor, să vadă dacă zac la pat ori umblă teleleu. Şi dacă omul este ţintuit la pat şi nu poate deschide? Sau, de ce ar fi obligat să deschidă? Cum, la fel de bine, poate că bolnavul s-a deplasat latratament – câte vizite i se vor face şi pe banii cui? În fine, un fel de frecţie la un picior de lemn este găselniţa cu programările la medicul de familie. Pentru că medicii pot să se organizeze şi singuri, pe de o parte, fără ca bolnavii să mai plătească vreo suprataxă.
Ministrul Cseke pare a fi un fel de Zăroni, ministrul legendar din vremea lui Petru Groza.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!