Sunt întâlniri la care, pe lângă reprezentanţii administraţiei, participă şi candidaţi ai PD-L la alegerile parlamentare. În principiu, dreptatea este de partea celor care protestează.
Dar, pe de altă parte, este greu de găsit un temei pentru a cataloga acest demers ca fiind ilegal. Cel mult am putea vorbi despre moralitatea acestei găselniţe, ceea ce ar echivala cu a vorbi fără rost. Cine îşi mai pierde vremea, astăzi, ca să deceleze actele imorale de cele morale? Nimeni. După cum nimeni nu roşeşte când este acuzat de fapte imorale. Cu atât mai mult, în politică.
Am mai spus-o: Gheorghe Falcă este un om politic veritabil. Are ştiinţa de a valorifica în favoarea sa şi a partidului orice eveniment, orice împrejurare, orice realizare. Iar dacă nu-i ies în cale oportunităţi, ştie să le provoace. Veţi spune că are avantajul funcţiei. Şi Dorel Popa, şi ceilalţi foşti primari au avut, illo tempore, acelaşi avantaj, dar fie n-au ştiut să se folosească de el, fie s-au sfiit să întindă coarda dinspre moral înspre imoral. Şi într-un caz, şi în celălalt, s-au dovedit a nu fi făcuţi pentru politica performantă, de mare clasă.
Cum îşi imaginează unii că a izbutit Gheorghe Falcă să cucerească încrederea atâtor arădeni, dacă nu fiind un bun negustor (era să zic „de iluzii”) de idei, sentimente şi aşteptări ale cetăţenilor? Flerul său, inventivitatea şi firea iscoditoare i-au arătat calea şi a marşat pe ea neobosit. Chiar şi acum, când are la discreţie un mare capital de simpatie, primit de la arădeni, Falcă ştie cum să-l folosească, în interesul PD-L. Bate municipiul, dar şi judeţul, la braţ cu candidaţii, apare în poze şi pe afişele electorale alături de ei, cu un mesaj clar şi direct – arădenii, voi credeţi în mine; eu cred în candidaţii PD-L; deci, să credeţi şi voi!
E simplu, dar şi nodul gordian ori oul lui Columb, deşi aveau dezlegări simple, n-au fost la îndemâna oricui.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!