„Portocaliii” s-au impus în conştiinţa arădenilor ca fiind singurul partid adevărat, în deplinătatea sensului acestei noţiuni, un partid care ştie foarte bine ce vrea. PD-L Arad emană forţă, unitate, disciplină, este întruchiparea unei echipe puternice.
Aşa se explică faptul că arădenii îl privesc şi îl răsplătesc cu multă încredere, votându-i candidaţii într-o proporţie covârşitoare. Şi de aceea PD-L Arad este o organizaţie în jurul căreia roiesc oamenii de afaceri arădeni, sponsorizându-i acţiunile cu generozitate. Pentru că în vreme ce organizaţiile judeţene ale altor partide nu sunt căutate de oamenii de afaceri arădeni, de unde şi lipsa resurselor financiare, sărăcia lor, „portocaliii” alcătuiesc o organizaţie „bogată”, potentă şi din punct de vedere financiar.
Ce au opus celelalte organizaţii locale echipei omogene a PD-L? Suite pestriţe de candidaţi. Măcinat de răfuieli interne PSD Arad a rămas, practic, fără personalităţi, fără politicieni cu notorietate. Florin Remeţan a dovedit că nu are calităţi de lider, iar venirea lui Marius Lazăr, un om politic bine pregătit, a fost tardivă. Lazăr a încercat să aducă lângă partid oameni care să-i schimbe faţa palidă, s-o „îmbujoreze”, dar a fost tardiv. Lecţia pe care a primit-o PSD Arad, la acest dezastru electoral, a avut drept corolar neputinţa de a se clasa pe primul loc măcar într-un colegiu, nici pentru Cameră, nici pentru Senat. Iar dacă va lua un mandat sau două, prin redistribuire, meritul va fi al Centrului şi al electoratului pesedist din ţară.
Liberalii au plătit şi ei pentru măcinările interne, din ultimii ani. Au intrat în alegeri cu o echipă alcătuită din candidaţi a căror carieră politică nu spune aproape nimic electoratului arădean. Excepţie a făcut, poate, Mihăiţă Calimente, a cărui activitate parlamentară şi politică a fost notabilă. Dar şi aşa, nu este foarte sugestiv pentru starea precară a organizaţiei judeţene a PNL faptul că singurul candidat competitiv a ajuns să fie Calimente, un fost ţărănist? Noi credem că este. PNL Arad, ca şi PSD, a devenit o formă fără fond, nu are personalităţi, este anemic, lipsit de forţă, necompetitiv.
În ce priveşte eşecurile PRM şi PNG, nicio surpriză. Sunt formaţiuni, dar nu organizaţii – câtă vreme „organizaţia” presupune un mecanism funcţional, organizat. Sunt două formaţiuni care se trezesc din amorţeală doar în preajma alegerilor, în rest nefiind prezente în conştiinţa arădenilor – nici prin atitudine politică şi civică, nici prin prestaţia vreunui lider. Dacă mai punem la socoteală prăbuşirea mitului Vadim, care se pretindea un mare tribun, şi respingerea, în plan naţional a hibridului Becali, un subprodus politic, avem întreaga explicaţie a unui faliment anunţat încă înainte de alegeri.
Rezultatele pe care ni le-a pus în faţă acest scrutin demontrează, deşi nu mai era nevoie, că politica este o activitatea dificilă. Cine o ia în serios are parte de victorii; cine se joacă de-a politica, cine doar o mimează trece pe banca de rezerve. Dacă nu cumva în tribune, ca spectator.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!