Iar în urma celor citite, auzite şi constatate stăm, cugetăm şi ne mirăm ca mâţele la calendar de unele ciudăţenii din ograda cluburilor noastre concitadine şi conjudeţene de fotbal.
Citim că Sebişul renunţă la proaspătul antrenor Mihai Petcuţ pe un motiv, zic eu, hilar. Cum că Mihai ar fi declarat că l-a luat pe nepregătite plecările masive de jucători de la echipa locală. Dar tot el declară spre sfârşitul unui interviu că “ nu ar fi nicio problemă dacă îi vom înlocui cu jucători mai tineri şi de calitate” Dilema intervine din ultima declaraţie a primarului Gheorghe Feieş care acceptă totuşi tineri care se simt după spusele dânsului ca nişte “tigri în lanţ”( acet tip de animal se ţine în cuşti, rar în lanţuri) şi a numit un nou antrenor, pe Dan Găldeanu. Tot din articol aflăm că Dan îşi va cunoaşte viitorii elevi doar din 10 februarie. Ciudat motivul despărţirii Sebişului de ultimul antrenor, nu? Deci concluzia este că între un antrenor sincer şi cinstit care a simţit pe ce se poate baza în munca lui, s-a ales un altul ( nu contest de fel calităţile încă necunoscute ca antrenor ale lui Găldeanu) care încă nu-şi va cunoaşte jucătorii decât din 10 februarie.
Să trecem şi-n altă localitate, Chişineu –Criş. Localitate în care Crişul ( râul) curge cu valuri sportive tot mai învolburate. Karoly Gombos şi Daniel Chereches, două persoane cu personalitate puternică şi prieteni, provoacă tsunami peste tsunami atât în teren cât şi în stafful tehnicienilor. Se renunţă la jucători, se schimbă antrenori, se readuc antrenori, se fac experienţe de tip lot cu jucători experimentaţi- lot cu tineri talentaţi, experienţe care macină nu numai din energia celor doi conducători ai Crişului ci şi a jucătorilor.Asta explică paşii pierduţi în lupta pentru supremaţie, dând apă la moară( apa Crişului Alb) altor pretendente.
Să nu uităm de UTA. Cred că echipa mult iubită şi fanion a Aradului este modelul incertitudinilor din fotbalul românesc, nu numai arădean. Cel mai elocvent exempul este “ Kass-cadoria” veştilor schimbătoare şi nesigure de la o zi la alta, apărute în toată presa arădeană. Ce poţi să-i răspunzi cetăţeanului de pe stradă care te opreşte şi te întreabă “ Ce e mai nou la UTA?”. Ce replică poţi să-i dai cititorului de “ site” în “ comentarii” dacă tu, ca ziarist primeşti în fiecare zi o altă informaţie despre UTA şi niciuna concretă.?
Mai sunt exemple…Zăbraniul, Turnu, Vladimirescu, Pecica…etc. Dileme, dileme, dileme…
Nu pot încheia fără să dau exemplul Şofronei, care ar trebui luat ca etalon de multe echipe arădene. Roly Balaj declara acum câteva zile :”Sper să fim aceeaşi echipă modestă şi serioasă, nu avem nici plecări şi nici veniri, ne vedem de drumul nostru. ”. Aqua-Vest a fost mereu o echipă “ arbitru” în liga a IV-a arădeană.
Ce-ar fi fotbalul fără dileme?
Citiți principiile noastre de moderare aici!