Tatăl Mihai
Mihai Kunszabo, sau „Misha” pentru prieteni, a păşit întâia oară într-o sală de judo la vârsta de 5 ani. Era în anul 1979 şi faptul că locuia peste drum de sala de judo CSŞ Gloria l-a făcut curios să vadă ce se întâmplă acolo. Stătea cu orele să-i urmărească pe cei mari cum se bat pe tatami, visând cu ochii deschişi la ziua în care va păşi şi el pe suprafaţa de luptă. În 1982 a fost legitimat la Clubul Sportiv Şcolar Gloria Arad, primul său antrenor fiind regretatul profesor Dumitru Mureşan. Trei ani mai târziu, Mihai Kunszabo câştiga prima sa medalie naţională, argint la Campionatul Naţional de Copii. În 1988 a făcut parte din echipa CSŞ Gloria Arad care devenea vicecampioană a României la CN de juniori, avându-i, printre alţii, ca şi colegi pe Rareş Tarcea şi Dorel Căprar. În anul 2000 a fost component al lotului olimpic de seniori care se pregătea pentru Jocurile Olimpice de la Sydney, dar o accidentare gravă i-a frânt visul olimpic. Tocmai de aceea, un an mai târziu avea să se retragă din activitatea sportivă, predând ştafeta fiului său, Luca…
Campionul Luca
Precum tatăl său, Luca Kunszabo (29 de ani) a descoperit tainele acestui sport la vârsta de 5 ani şi tot la sala de judo CSŞ Gloria. În 2004, la prima sa participare la un concurs internaţional, în Slovacia, a obţinut primul loc, demonstrând calităţi extraordinare pentru a ajunge un mare campion pe tatami. Muncitor, serios şi ambiţios, Luca nu accepta înfrângerea şi prefera să „închidă” cât mai repede lupta cu adversarii, de unde s-a ales cu apelativul „Mister ippon”. În 2011 a devenit campion naţional la categoria Under 18, deşi era mai mic ca vârstă decât adversarii întâlniţi în drumul spre aur.
Pentru Luca a urmat cea mai rodnică perioadă dintr-o carieră de excepţie. Cu numeroase clasări pe podiumul de premiere la Cupa Europeană şi Campionatele Naţionale la toate categoriile de vârstă, care au culminat cu bronzul european în 2013 la Tallin (Estonia) la Campionatul European Under 18. Un an mai târziu, în Auistria, la „europenele” de juniori avea să piardă medalia de bronz la mare luptă, clasându-se pe un onorant loc 5. În 2014 avea să devină triplu campion al României (juniori, tineret şi seniori) la categoria 100 Kg. De-a lungul carierei de sportiv, Luca Kunszabo a strâns o colecţie impresionantă de medalii, dintre care amintim: multiplu campion balcanic şi locul 3 la Jocurile Franclofone din Coasta de Fildeş (2017), unde a fost port-drapelul delegaţiei României. În calitate de component al lotului naţional de seniori a mai participat la Jocurile Europene de la Minsk, dar şi la două ediţii de Campionat Mondial, la Budapesta şi Lisabona. A mai participat la numeroase Grand Slam-uri şi Grand Prix-uri, cea mai bună performanţă fiind un loc 7 la Tel Aviv, în 2019, unde l-a învins pe vicecampionul olimpic în exercițiu, un judoka din Azerdbaidjan.
Mai mult, Luca a fost nelipsit vreme de câţiva ani de la festivităţile de premiere ale celor mai valoroşi sportivi ai Aradului – Gala Sportului Arădean, unde i s-au recunoscut rezultatele valoroase obţinute pe tatami şi imaginea făcută judeţului nostru în ţară şi peste hotare.
„Şi chiar dacă pe un trofeu se aşează praful, amintirile dăinuie pe veci” – spune Luca Kunszabo, cel care la începutul anului trecut a decis să pună în cui kimono-ul de sportiv şi să-l îmbrace pe cel de profesor-antrenor la catedra Clubului Sportiv Şcolar Gloria Arad, acolo unde a şi început drumul spre marea performanţă.
În prezent, Luca este căsătorit cu aleasa inimii, Cosmina şi împreună au o fetiţă, Ana Francisca. Pe care, probabil, o vom vedea pe tatami călcând pe urmele tatălui şi bunicului.
Bucurii şi regrete
De-a lungul unei cariere de excepţie, precum a fost în cazul lui Luca Kunszabo, inevitabil, apar zâmbete şi lacrimi, bucurii şi regrete. Chestionat care au fost „extremele” carierei, am aflat motivele celor mai mari bucurii şi regrete.
Primul său titlu naţional pe tatami, aur la Campionatul Naţional de cadeţi U18, obţinut la vârsta de 15 ani, chiar la Arad, în faţa familiei şi a iubitorilor judo-ului arădean, nu îl va uita niciodată, îi este tare drag.
Cea mai mare dezamăgire este că a ratat cele două cicluri olimpice, Tokyo şi Paris, din pricina accidentărilor, dar şi a schimbării criteriilor de calificare. Dacă până în anul 2000, federaţiile naţionale aveau dreptul să trimită la Jocurile Olimpice campionii naţionali şi balcanici, după schimbarea criteriilor impuse de Federaţia Internaţională de Judo, calificarea a devenit tot mai greu accesibilă. De exemplu, la categoria 100 de kilograme, unde Luca Kunszabo a luptat pentru a-şi împlini visul olimpic, erau înscrişi 400 de judoka, care trebuiau să acumuleze puncte în Grand Prix-uri sau Grand Slam-uri, doar primii 24 clasaţi în această ierarhie obţinând biletele pentru Olimpiadă. Cum Federaţia Română de Judo nu a avut resursele financiare necesare, pentru a trimite cât mai mulţi judoka la astfel de competiţii pe puncte, nu este de mirare că la ultima ediţie a Jocurilor Olimpice de la Paris, tricolorul a fost reprezentat pe tatami olimpic de un singur sportiv. Calificat pe baza punctajului acumulat de-a lungul ciclului olimpic.
Speranţa Matei
Fiind la început de drum în antrenorat, primul lui sportiv de valoare la ora actuală este chiar fratele său mai mic, Matei Kunszabo (14 ani), dublu vicecampion al României la Under 13 şi Under 14. Ambiţios şi hotărât să urce rapid treptele performanţei, Matei are un obiectiv îndrăzneţ în acest an: medalie la CN Under 18, în condiţiile în care este mai mic cu trei ani decât majoritatea adversarilor de pe tatami. O astfel de performanţă i-ar aduce şi convocarea la lotul naţional de cadeţi şi i-ar deschide drumul spre elita judo-ului românesc.
Cum a ajuns Matei să practice judo? Tatăl său a fost profesor-suplinitor un an de zile la catedra de judo CSŞ Gloria Arad, perioadă în care l-a dus pe Matei să vadă dacă i-ar plăcea acest sport. După ce a cochetat cu gimnastica şi înotul, Matei a decis să rămână pe tatami. Şi este dornic să calce pe urmele fratelui său mai mare.
Mezina Maria
Al treilea copil al lui Mihai Kunszabo este mezina familiei, Maria (7 ani), care nu putea practica un alt sport de performanţă decât judo, deşi a început cu gimnastica. La vârsta de 5 ani a păşit pentru prima oară în sala de judo de la CSŞ Gloria şi a strâns până în prezent trei locuri unu la categoria de vârstă şi greutate la care concurează. Şi ca un amănunt deloc de neglijat, şi Maria este antrenată de prof. Luca Kunszabo, fratele său mai mare.
Un rol major
Seniorul familiei Kunszabo, Mihai, recunoaşte că au existat oameni care au avut un impact decisiv în formarea lui ca sportiv şi în transmiterea dragostei faţă de sportul pe tatami:
„Am avut un mentor care m-a ajutat să descopăr tainele judo-ului. Mi-a fost mai mult decât profesor, părinte chiar, Dan Păcurariu, cel care avea să antreneze vreme de două decenii în Germania. Cele mai multe tehnici ale acestui sport le-am deprins de la doi din foştii antrenori ai lui Luca, prof. Dorel Hărşan şi prof. Aurelian Ciprian Fleisz. Lor le datorez multe şi le mulţumesc” – a spus Mihai Kunszabo.
De 45 de ani
„Pentru mine judo-ul a fost, este şi va fi mereu parte din viaţa mea. Judo-ul te învaţă să ai caracter, te învaţă să joci după reguli, te învaţă să ştii ce înseamnă să câştigi şi să pierzi, te învaţă ce este viaţa. Acest sport m-a ajutat să devin ceea ce sunt astăzi: om, tată şi profesor împlinit. Mereu am visat să pot duce mai departe tradiţia judo-ului arădean prin cei trei copii ai mei, Luca, Matei şi Maria, precum şi prin elevii pe care îi pregătesc la Palatul Copiilor Sântana şi Şcoala Gimnazială Zărand. De 45 de ani aproape zilnic am păşit în sala de judo a Clubului Sportiv Şcolar Gloria Arad, fiind, cred, cel mai vechi sportiv, părinte şi profesor care are o legătură atât de strânsă şi frunoasă cu sala de judo situată pe strada Ioan Rusu Şirianu” – ne-a declarat Mihai Kunszabo.
Citiți principiile noastre de moderare aici!