S-a născut la Călărași, dar a trăit cea mai fastă perioadă a carierei la Știința Bacău. Acolo a câștigat și un titlu de golgeter al Diviziei A cu 100 goluri marcate într-un sezon. „Inteligenţa tehnico-tactică, aruncările ca din tun, de dincolo de linia…orizontului, cu care muta porţile din loc, au făcut din Ştefan Deacu handbalistul nepereche, cel care ridica întreaga sală băcăuană în picioare, determinând-o să-i strige numele minute în şir după terminarea partidei” – am citat dintr-un blog dedicat performanţei sportive băcăuane.
Ştefan Deacu a îmbrăcat de peste 60 ori tricoul naţionalei tricolore, fiind coleg de generaţie cu Vasile Stângă, Maricel Voinea, Cezar Drăgăniţă ori Mihai Mironiuc. În CV-ul său găsim patru locuri I la Cupa Ţărilor Latine (1973-România; 1974-Italia, 1975-Argentina şi 1976-Franţa); un loc 7 la Campionatul Mondial de seniori (1978-Danemarca) şi un titlu de campion mondial universitar (1977-Polonia).
În plină ascensiune, la 26 de ani s-a transferat la Constructorul Arad unde a performat cu gruparea arădeană în prima ligă. După ce a renunțat la cariera de jucător a devenit profesor de educaţie fizică la Liceul cu Program Sportiv şi a antrenat în handbalul arădean la toate nivelurile, juniori, seniori, dar a fost și antrenor federal la diferite loturi național.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!