Mihai Sinevici îl consideră ca pe un al doilea tată pe șlefuitorul de talente care s-a stins din viață în 10 februarie 2020. Fostul baschetbalist arădean a fost pregătit de regretatul Imre Davidhazy aproape un deceniu. Acesta a reușit să o convingă pe mama lui Sinevici să îl lase în continuare la baschet, după ce luase decizia să nu îi mai permită din cauza unor „năzbâtii de la școală”.
Iată scrisoarea lui Mihai Sinevici:
„Forever Grateful, Coach Davidhazy
În februarie, când am aflat vestea, am refuzat să accept ceea ce tocmai se întâmplase. Nu voiam să cred că e adevărat. Din această cauză, nu am fost în stare să comunic cu doamna Davidhazy, cu Hédi sau cu Sanyi, motiv pentru care le cer iertare.
Domn’ Profesor a fost pentru mine ca un al doilea tată. Am crescut și am progresat alături de dânsul de la vârsta de 9 și până la 18 ani, o perioadă crucială pentru orice adolescent.
Nu pot uita un moment de referință în viața mea, când a venit la noi acasă să vorbească cu mama, care a decis să nu mă mai lase la baschet, pentru tot felul de năzbâtii pe care le făceam la școală. Deși mama i-a închis ușa în nas, antrenorul meu nu s-a lăsat și a convins-o până la urmă să îmi mai dea o șansă, fiindcă dânsul a crezut enorm în mine.
Al doilea moment decisiv în cariera mea a fost la sfârșitul clasei a-12-a, când m-a sfătuit să merg la Dinamo, fiindcă știa ce fel de antrenori, jucători și oameni de calitate erau acolo. Datorită flerului său, datorită lui Novak și Popa și a minunaților mei colegi de echipă, am reușit să cuceresc Bucureștiul. Eram un junior care devenise campion național la seniori și titular în echipa mare a României.
Dragostea și pasiunea lui Nea’ Imi m-au influențat și în alegerea carierei profesionale. Părinții mei voiau să devin doctor, dar până la urmă am ales să merg la Cluj, la Facultatea de Educație Fizică și Sport. Acea perioadă a fost deosebită și am avut din nou privilegiul să joc alături de oameni superbi. Am jucat pentru cea mai bună echipă studențească, în fața unui public unic și spectaculos”, ne-a transmis Mihai Sinevici.
Cu ultima poză pe bancă
„Datorită calităților pe care mi le-a șlefuit de-a lungul celor 9 ani, am reușit să am succes și printre străini, acolo unde nu prea umblă câinii cu covrigii în coadă. Dânsul m-a învățat că oricând voi cădea, de fiecare dată voi avea puterea să mă ridic și să continui și mai dârz. Iar momente din acestea au fost multiple în Canada.
La exact o săptămână de la dispariția prematură a domnului Davidhazy, am avut șansa, din nou, să joc finala diviziei școlare din Toronto. În septembrie am fost special la Arad să îmi revăd antrenorul și foștii colegi. Atunci i-am cerut domnului Davidhazy să ne facem o fotografie. N-am bănuit că va fi ultima. Acea poză am luat-o cu mine la finală și am pus-o pe bancă, lângă mine. De acolo, de sus, primul meu antrenor a ținut să mă ajute. Am câștigat acel meci și, paradoxal, a fost cel mai trist moment din cariera mea de antrenor.
Domn’ Profesor, vă mulțumesc pentru viața pe care mi-ați dăruit-o! Mă gândesc că ați ajuns în același loc unde se află și celălalt fost mare antrenor al meu, Ghiță Roman.
Astăzi ar fi fost ziua lui Emerich Davidhazy, cel care este simbolul baschetului arădean și care va trăi mereu în sufletul lui Victor Sinevici, Prică, Mânzat, Gavrilovits, Gulaci, Budurean și mulți alții care au avut onoarea să treacă pe sub bagheta să magică.
P.S. Aș dori să-i îmbrățișez pe toți cei care mi-au influența cariera și viața, cum ar fi Popa și Novak de la Dinamo, Liviu Călin din Germania, Morariu de la Cluj și Prică din Toronto, precum și pe toți colegii mei de echipă”, a adăugat Mihai Sinevici.
Fostul mare baschetbalist arădean a jucat mai mult de un deceniu la loturile naționale ale României, ajungând în prima reprezentativă. A câștigat titlul național la seniori alături de Dinamo și Universitatea Cluj (de două ori). Din 1997 este stabilit în Canada, unde este cadru didactic și a antrenat atât la baschet, cât și la fotbal.
Trimite articolul
XSuma tuturor “caracterelor adevarate” si a profesionistilor dau forta unui stat puternic…..dar cand acestia emigreaza sansele scad foarte mult…..iar noi ramanem cu imaginile de “gramezi dezorganizate”,primitive,din vama Nadlac….
-
foarte adevarat ce spune biciclistul!
-
dezorganizate ptr ca cei din politia de frontiera nu au simulat niciodata un asemenea puhoi de oameni. ce sa ceri de la oameni daca nici sefii vamesi nu stiu cum sa actioneze??
stii cum se dau functiile nu? PCR
Am avut ocazia să-l cunosc pe Mihai Sinevici ,e un om de nota 10.Păcat că sistemul politic din România nu a dorit dezvoltarea țării ,doar dezvoltarea lor personală și astfel am pierdut și vom pierde în continuare oameni de mare caracter.Bravo Mihai !
-
Liceul Industrial Nr. 11
A trecut ceva vreme…
de obicei se scanda:- “Sinevici nu uita astazi vrem victoria!!!”