Andreas Lengyel (10 ani), elev în clasa a IV-a la Şc. Gimn. „Aurel Vlaicu” Arad (învăţătoare Elisabeta Sereş). Premiant. Un exemplu pentru colegii de clasă şi nu numai. Dovadă standul cu cele mai preţioase trofee şi medalii obţinute în competiţiile naţionale şi internaţionale expus cu ocazia Zilelor Şcolii. Care a stârnit invidie şi admiraţie, deopotrivă.
De patru ani pe tatami
Primul contact cu artele marţiale l-a avut la vârsta de 6 ani. Tiger Club (antrenor Liviu Meseşan) a fost locul unde s-a pefecţionat în stilul shotokan. În trei ani a strâns peste 100 competiţii de karate. În ţară şi străinătate. Şi un sac de medalii. Anul trecut a decis să facă pasul spre un nou stil, mai dur, cu contact – kyokushin -, sub culorile Budokai Arad (sensei Sorin Stoia şi senpai Anca Dan). Şi nu regretă pasul făcut. Din contră. Primele experienţe pe tatami la kyokushin au avut loc la Tulcea şi Bucureşti, unde a obţinut un loc III, respectiv, II. Spre sfârşitul anului, la concursurile de la Sibiu şi Oradea a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului în două rânduri la kata şi o dată la kumite, semn că munca, seriozitatea şi perseverenţa dau mereu roade.
Întrebat spre care dintre stiluri se va orienta în viitor, Andreas Lengyel ne-a spus: „Voi continua la kyokushin, pentru că este un stil mai dur, mai spectaculos. Singurul dezavantaj e numărul redus de concursuri (patru-cinci pe an), eu fiind obişnuit cu competiţii aproape în fiecare sfârşit de săptămână. În măsura timpului liber voi mai merge şi la câte un concurs de shotokan, dar un lucru este cert, după ce practici kyokushin nu te mai poţi întoarce la shotokan. Diferenţa dintre shotokan şi kyokushin este ca între balet şi street-dance”.
Lecţii de … geografie
Cu ajutorul karatelor, Andreas Lengyel a învăţat … geografia „Bătrânului Continent”. Numai în 2014, micul karatist a bifat competiţii de shotokan în ţări precum Anglia, Slovenia, Ungaria, Slovacia, Croaţia, Italia şi Belgia. De unde peste tot s-a întors cu medalii.
Citiți principiile noastre de moderare aici!