Rep.: –Despre dvs. şi despre colaborarea sportivă cu CS Victoria Zăbrani am auzit doar cuvinte de apreciere.
W.S.: -Am dorit întotdeauna să ajut clubul în care m-am lansat în sport. De loc sunt din Teremia Mare, jud. Timiş, dar m-am căsătorit cu o fată din Zăbrani şi astfel am ajuns în această comună frumoasă. Am activat ca antrenor la juniori şi tineret în cadrul clubului Victoria, apoi am plecat în Germania, la Karlsruhe, unde, pe lângă activitatea profesională în domeniul bancar, am continuat şi munca sportivă la echipele de juniori ale clubului CS Karlsruhe, acum fiind şeful Centrului de Juniori. Din această postură, încă din nainte de 1989 am ajutat clubul din Zăbrani cu echipament şi mingi, iar pe antrenori şi conducători cu materale de propagandă a sportului şi cu tematică tehnico-tactică, lucruri care pe vremea aceea erau o raritate în România.
Rep.: –Spuneţi-ne ceva despre organizarea clubului din Karlsruhe.
W.S. -CS Karlsruhe este un club cu vechi tradiţii fotbalistice. A fost printre cluburile care au fondat Bundesliga în anul 1962. A promovat în fotbalul mare jucători renumiţi precum Thomas Hässler, Torsten Fink, Oliver Kahn, Memet Scholl, Tarnat, de curând Çalhanoglu. Din păcate, de câţiva ani a retrogradat din Bundesliga şi nu a reuşit să promoveze înapoi. Cauza: pretenţiile financiare ale fotbalului german şi european sunt exorbitante şi nu putem face faţă. De aceea, ne axăm pe juniori, să promovăm tineri fotbalişti, să fim o pepinieră pentru marile cluburi.
Rep.: –Înseamnă că aveţi un centru de copii şi juniori performant.
W.S. -Da, avem 10 echipe de juniori şi tineret, câte două pe fiecare categorie de vârstă. Antrenorii sunt cu toţii calificaţi corespunzător, iar echipele sunt înscrise în campionate naţionale. În pauzele dintre campionate, se organizează turnee amicale, pentru ca tinerii fotbalişti să nu aibă pauze competiţionale prea mari. În Germania se pune mare accent pe schimbul de mâine şi estimez că sunt circa 3 milioane de jucători în echipe de juniori şi tineret.
Rep.: –Şi câţi ajung să facă performanţă la seniori?
W.S. -Maxim 3% vor face fotbal profesionist, restul se pierd. Aici este problema cea mare: pasul de la tineret la seniori. Selecţia este foarte dură şi doar cei valoroşi continuă. Dar noi pregătim tinerii şi pentru viaţă. Toţi fotbaliştii noştri până la vârsta de 19 ani urmează o formă de şcolarizare şi învaţă o meserie, astfel încât atunci când se lasă de fotbal au un drum bun în viaţă. În plus, le asigurăm masă şi cazare, profesori pentru lecţii, transport gratuit, îmbrăcăminte, tot necesarul.
Rep.: –Ce părere aveţi de modul în care se pune problema copiilor şi juniorilor în România?
W.S.: Poate nu mă credeţi, dar am informaţii destul de multe despre problema asta şi mi-am făcut câteva păreri avizate, zic eu. Prima problemă este cea a selecţiei. Ştie cineva că la 20 de km de Timişoara sau de Arad sunt unul-doi juniori talentaţi? Îi urmăreşte cineva? Fiecare club trebuie să aibă pe cineva care să bată satele, comunele, oraşele, şcolile, terenurile de sport, pentru a găsi copii talentaţi. A doua problemă este cea a pregătirii. Odată găsite talentele, ele trebuiesc şlefuite în centre specializate, cu antrenori profesionişti, de preferat dintre marii jucători. Nu cu profesori de sport, care sunt cu ochii la ceas, ci cu fotbalişti pasionaţi, nu o dată sau de două ori pe săptămână, nu cu navetă şi nu cu alimentaţie necorespunzătoare, ci cu asigurarea tuturor condiţiilor. Ştiu că aveţi în România câteva cluburi de pregătire centralizată a juniorilor, academia Hagi, a lui Gică Popescu, a lui Băban, chiar şi la Arad aveţi un club bun de copii, Atletico. Este bine, dar nu suficient. A treia problemă este competiţia. Tinerii trebuie să se întreacă tot timpul, să joace mereu, să simtă iarba sub picioare.
Rep.: –Sunteţi dispus să împărtăşiţi din experienţa dvs. cluburilor din România?
W.S. -Este unul din motivele pentru care am venit acum în ţară. Săptămâna trecută am vorbit cu Marcel Răducanu, care lucrează la Borussia Dortmund. Tinerii români au calităţi native excepţionale. Rămâne ca, printr-o pregătire sistematică, aceste calităţi să se convertească în performanţă. Am fost la Poli Timişoara pentru o colaborare, vreau să discut şi cu oficialii fotbalului din Arad. Poate voi reuşi să capacitez chiar conducerea FRF, care se pare că este hotărâtă să deschidă câteva centre regionale de copii şi juniori.
Rep.: –Cum apreciaţi fotbalul actual din Zăbrani şi de la alte cluburi din judeţ?
W.S.: -Are plusuri şi minusuri. Baza sportivă începe să fie foarte bună, lucru pentru care felicit cluburile şi autorităţile locale. Sunt multe echipe comunale în Liga a IV-a, lucru bun pentru comune ca Zăbrani, Păuliş, Şiria, Cermei, Şofronea şi pentru oraşele mici. Dar faptul că în echipa de seniori sunt prea puţini localnici, faptul că juniorii sunt neglijaţi, nu le pot aprecia ca lucruri pozitive şi rog factorii de răspundere să reflecteze mai mult la condiţia fotbalului din comunele şi oraşele pe care le conduc. În ce priveşte liga a II-a şi a III-a, apreciez succesul Pâncotei şi urez succes „Şoimilor” în Liga II, iar lângă Ineu şi Sebiş aştept şi alte echipe din oraşe cu tradiţie în fotbal precum Lipova, Curtici, Pecica, Nădlac, Chişineu-Criş, Sântana. Nu pot să nu-mi exprim regretul că UTA nu mai reprezintă o forţă în fotbalul românesc. În Germania şi în Europa, Aradul sportiv înseamnă UTA şi baronul Neumann. Nu lăsaţi să moară această frumoasă legendă.
Rep.: –Vă mulţumesc pentru sinceritate, pentru sfaturi şi vă doresc mult succes în activitatea dvs.
Citiți principiile noastre de moderare aici!