„Povestea Tisza”, versiunea Szilagyi
Preşedintele Fundaţiei Dora, Szilagyi Carol, vine cu explicaţii suplimentare privind întreţinerea lui Tisza Emil.
”La 10.06.2012, s-a prezentat la Fundaţia Dora domnul Tisza Emil, în vârstă de 87 de ani, cu intenţia de a fi internat la noi, întrucât este neglijat de familie. Arăta jalnic: nespălat, nebărbierit şi mirosind urât. L-am întrebat dacă familia ştie de hotărârea luată de el, la care el mi-a răspuns că nu ştie, dar el nu mai poate îndura cum este tratat de copii, de certurile, scandalurile, jignirile pe care le au între ei (lucru confirmat şi de vecini). Mi-a spus plângând că Tisza Francisc, băiatul lui, făcând o procură notarială, a scos din bancă moştenirea lui, pe care a primit-o din America, o sumă considerabilă în dolari, din care acesta a cumpărat două apartamente, nelăsându-i niciun dolar, iar fiica lui, Komadi Maria, i-a luat lună de lună pensia, nelăsându-i niciun leu. Am întrebat dacă veneau copiii la el şi dacă primea de mâncare. Mi-a răspuns că veneau tot la două-trei zile şi-i aducea fiica lui de mâncare, mai bine zis resturi de mâncare, spunând că au venit să vadă dacă nu a murit, iar durata vizitei era de maximum cinci minute.
Pe 15.06.2012, la ora 5.00 dimineaţa, domnul Tisza Emil s-a prezentat la sediul Fundaţiei Dora cu bagajele făcute. Am fost sunat de infirmiera de serviciu pentru a mă întreba ce să facă cu el. I-am spus să îl lase să intre şi să ne aştepte.
Eu l-am anunţat pe Tisza Francisc de hotărârea pe care o luase tatăl său, Tisza Emil. S-au prezentat la sediul Fundaţiei Tisza Francisc şi Komadi Maria, făcând un scandal atât cu noi, cât şi cu tatăl lor. Au vrut să-l ia acasă, dar domnul Tisza Emil a refuzat pe motiv că aici are de toate. Nu vroiau să se încheie un contract de servicii sociale, dar la insistenţa tatălui au căzut de acord să se încheie pe o perioadă de două luni. La 21.06.2012 s-a încheiat contractul de acordare de servicii sociale. Domnul Tisza nu a fost liniştit spunând că după două luni, ce se va întâmpla cu el, că va ajunge de unde a plecat şi nu vrea una ca aceasta şi ne-a cerut să încheiem un contract de întreţinere, având în vedere că pensia lui nu acoperă cheltuielile lunare aferente şi nu dorea să aibă obligaţii faţă de copii. În data de 6.07.2012 s-a încheiat contractul de întreţinere la notarul Bîtea Ioan, la solicitarea expresă a domnului Tisza Emil, care şi-a manifestat nemulţumirea faţă de îngrijirea pe care i-a acordat-o familia.
Văzând aceste nedreptăţi din partea copiilor Tisza Francisc şi Komadi Maria, am hotărât să-l iau în întreţinere pe persoană fizică şi plătind Fundaţiei Dora 1.700 de lei lună de lună. Aflând Tisza Francisc că s-a încheiat contractul de întreţinere, venea aproape zilnic la Fundaţie, împreună cu Komadi Maria, pentru a se certa cu tatăl lor, necăjindu-l.
Datorită traumelor prin care a trecut, domnul Tisza Emil în 20.07.2012 a suferit un accident vascular cerebral, a fost internat la Spitalul Judeţean Arad, unde au continuat atacurile, certurile asupra lui din partea familiei. După externare, la cererea domnului Tisza Emil, nu s-a mai permis vizita familiei în incinta Fundaţiei. Nu este sechestrat, a fost şi este vizitat de prieteni şi de cunoştinţe la ora actuală.”
Szilagyi Carol
Nea Feri Tisza îşi apără onoarea
Reputatul antrenor simte nevoia să facă unele precizări… reparatorii pentru el şi sora sa, Komadi Maria.
”Contrar nouă, care vorbim adevăruri ce sunt dovedite prin acte oficiale, Szilagyi Carol contraatacă folosinu-se de nişte vorbe lipsite de adevăr, ale unui om bolnav, în vârstă de aproape 90 de ani.
Sora mea, cunoscuta fostă învăţătoare Komadi Maria, şi cu mine nu permitem nimănui să calce în picioare onoarea noastră şi să ne murdărească imaginea pe care am format-o cu muncă cinstită de o viaţă. Eu şi sora mea suntem cu conştiinţa împăcată în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă oferite tatălui nostru de zece ani încoace, după decesul mamei noastre, condiţii ce au fost consemnate şi în raportul făcut de către reprezentantele Autorităţii Tutelare şi susţinute de părerea a zeci de cunoscuţi ai tatălui.
Noi, într-adevăr, la început, de comun acord cu tata, am făcut în 21.06.2012 un contract pe o perioadă de probă de două luni (până la data de 18.08, cu plata taxei anticipat). Dar de unde ştie Szilagyi Carol în data de 6.07.2012 (când la notarul Bîtea declară fals că „copiii lui nu-l întreţin” când noi, copiii lui, am plătit diferenţa de 350 de lei dintre pensia tatălui şi taxa de 1.700 de lei pentru azil; şi-i face tatălui un alt contract în contul casei lui) că noi nu-i vom prelungi această şedere la azil dacă el asta doreşte, chiar până la sfârşitul vieţii.
Sigur, lumea e credulă şi poate lua de bună tot ce zice Szilagyi Carol, dar eu vă spun că resturi de mâncare doar familia sorei mele putea mânca din moment ce tatălui îi ducea pentru prima dată din ce a gătit pentru toţi. Într-adevăr, o dată ne-a imputat tata dispariţia unei sume de bani economisite de către el, dar pe care, după un timp, de faţă cu el i-am recuperat din… prister (WC) – 2.300 de lei. Din păcate, el în continuare spunea tuturor că i-am luat banii. Asemănător am păţit şi cu banii moşteniţi de mai mulţi ani, pe care el iniţial ni i-a dat nouă, iar noi mai departe copiilor noştri, ca anul trecut, brusc, să vină şi să-i revendice. Întrebându-l, totuşi, de ce are nevoie de bani, el având o pensie de 1.400 lei, ne-a spus că nu vrea decât să-i împartă între nepoţi. (De altfel, mai demult, el a renunţat oficial la orice moştenire din partea mamei, în favoarea noastră).
Eu şi sora mea de la cine să revendicăm sumele de bani şi contravaloarea muncii investite în renovarea casei, în amenajarea grădinii, mâncare zilnică etc. De cel puţin 20 de ani?
O altă acuză, că îl înjurăm pe tata şi de aceea nu ne lasă la el, este iarăşi ridicolă din moment ce (contra regulamentului), din ziua în care ne-a spus că tata i-a dat casa (19.07.2012, ora 23.00, la Spitalul Judeţean, tata fiind în comă), Szilagyi Carol ne-a interzis să intrăm în azil.
Eu şi sora mea suntem foarte afectaţi de cele întâmplate şi suntem hotărâţi să luptăm până la capăt pentru viitorul familiei noastre. Eu ştiu că tata suferă de boala Alzheimer (La întrebarea «în ce an suntem, domnule?», tata a răspuns: «1966») şi sunt convins că expertiza medicală ce se va face în curând va dovedi acest fapt şi atunci acel „castel de nisip” construit de Szilagyi Carol se va prăbuşi împreună cu el.”
Citiți principiile noastre de moderare aici!