Preşedintele ANATECOR crede că apropierea dintre medicină şi terapiile complementare e iminentă.
A fost a XIV-a ediţie a Conferinţei Internaţionale de Terapii Complementare şi Alternative. Lumea e în criză. ANATECOR nu e?
TĂNASE. Crizele sunt în multe planuri, iar în cel economic este e criză peste tot, inclusiv la noi. Dar în planurile sufleteşti, în planurile capacităţii de a dezvolta soluţii chiar în situaţiile acestea deosebite, există rezolvare. Optimismul care generează un nou nivel de a înţelege situaţiile în care suntem şi cercetările de ultimă oră venite din toate zonele cercetării vieţii ne spun că toată civilizaţia umană este în faţa unui nou început. Nu avem de ce să ne temem că lucrurile vor merge din rău în mai rău; doar cei care nu acceptă schimbarea s-ar putea teme. Or, ANATECOR şi oamenii care învaţă lecţiile acestei vieţi aici, înţeleg foarte bine că lucrurile stau în puterea noastră şi că tot ceea ce vrem ca şi soluţie, putem avea în măsura în care credem cu adevărat în acest lucru şi dezvoltăm acţiunile necesare pentru ca el să se întâmple.
Care vi s-au părut cele mai importante noutăţi prezentate în cadrul conferinţei din acest an?
TĂNASE. Cea mai importantă a fost cea a dr. Hamer – o cercetare fantastică pentru lumea medicală, dar şi pentru noi – deoarece explică legătura între lumea medicală şi lumea terapiilor complementare. Fiind directorul unui centru foarte mare de cancer din München, dr. Hamer ne explică ce se întâmplă cu bolile, cum se înregistrează şocul psiho-emoţional din cortexul cerebral în organul bolnav şi că nu există altă posibilitate de vindecare decât ştergerea programului de şoc iniţial. Este un medic care susţine într-un mod dureros pentru medicină că soluţiile de altă natură nu au dus niciodată la randament. Asta apropie foarte mult cercetările medicinei alopate de ceea ce facem noi pentru că acesta e teritoriul unde noi operăm: remisia programelor false care au generat îmbolnăvirea. Ne vom apropia foarte repede de toţi medicii care vor accepta noua biologie a dr. Hamer şi a marelui cercetător Bruce Lipton. Un alt loc unde apropierea e iminentă e spaţiul managementului stresului, unde noi facem deja cursuri cu medicii de familie.
Care e în prezent relaţia dintre medicina alopată şi terapiile complementare, atât din punct de vedere oficial, cât şi al practicii de vindecare?
TĂNASE. În principiu, relaţia noastră, ca oameni, este extrem de bună pentru că atât medicii, cât şi terapeuţii înţeleg unde stau lucrurile şi de ce au nevoie să lucreze unii cu alţii pentru binele bolnavului. Sigur că nu peste tot lucrurile stau aşa şi nu toţi medicii sunt deschişi pentru relaţia cu terapiile complementare. Dar noi ştim că lucrurile acestea se întâmplă în ţările civilizate într-un mod foarte profesionist şi doar o probă a timpului mai au de dus pentru a deveni la fel şi la noi. În ceea ce priveşte relaţia oficială, mai aşteptăm încă eliberarea normelor metodologice de la Ministerul Sănătăţii care, astăzi, este ocupat exclusiv de medicina clasică. Dar, din moment ce ţări foarte importante au această lege, sperăm că nu este niciun impediment care să ducă la amânarea normelor. Pentru că ar fi în defavoarea bolnavilor.
La modul concret, dumneavoastră aţi avea voie să deschideţi o clinică în care bolnavii să fie trataţi prin terapii complementare?
TĂNASE. Da, din punctul acesta de vedere, nu e nicio problemă. Problema are legătură cu finanţarea. Aşteptăm finanţare – nu din partea statului, pentru că statul sigur nu va avea; poate din nişte fonduri comunitare ar fi mai simplu. Dar deocamdată nu a intrat un astfel de produs în finanţare. Sunt nişte fonduri pentru formare profesională în sectorul nostru, dar construirea de clinici nu a fost definită ca una dintre priorităţile fundamentale ale comunităţii europene.
Sponsorizările nu reprezintă o soluţie?
TĂNASE. Ba da. Dar asta înseamnă să descoperim oameni care au dorinţa şi dragostea de a face acest lucru. Iar în Arad nu prea există astfel de oameni. Sau poate există dar nu am reuşit noi să-i găsim. Am vorbit cu diverse persoane care au inima deschisă pentru aşa ceva, dar, în condiţiile actuale, de-abia îşi rezolvă problemele firmelor lor…
Putem spera, totuşi, la o clinică de terapii complementare?
TĂNASE. Da, asta nu e decât o problemă de timp. Dar noi nu dormim în aşteptare. Până atunci, am adoptat un alt model – acela de a construi oameni care să facă lucrurile acestea în diferite oraşe. Chiar dacă nu avem clinici ale noastre, avem locuri în care ne întâlnim cu cei care au nevoie de noi, avem instrumente, aparate, tehnici terapeutice… Lucrurile astea se întâmplă, dar nu în forma medicală veche. Zidurile sunt mai puţin importante în terapia aceasta pentru că e o terapie dinamică, iar noi mergem acolo unde e nevoie.
“Teritoriul unde noi operăm: remisia programelor false care au generat îmbolnăvirea”
DIANA DUŢU
Citiți principiile noastre de moderare aici!