Arader says:

Potrivit istoricului Lucian Boia, “Transilvania (în care era inclus și Banatul până la venirea șvabilor) NU aparţinuse niciodată României sau vreunuia dintre principate” şi a fost “înglobată încă de la începuturile sale statale în Ungaria”. Românii puteau să-i acuze pe unguri că-i asupreau sau îi discriminau, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră” vreodată Transilvania. Nu aparţinuse niciodată României sau vreunuia dintre principatele care formaseră România la 1859. De la începuturile sale statale, fusese înglobată în Ungaria şi, chiar dacă Ungaria dispăruse, continuase să existe, prin elita sa conducătoare şi prin organizarea de stat, să se înfăţişeze ca parte a vechiului regat ungar”.Cu toată ,,asuprirea” pe care românii au suferit-o,în Transilvania, nu şi-au pierdut limba, obiceiurile, datinile, portul, etc. Dacă ,,grofii”, ăia despre care se tot vorbeşte că au fost răi şi asupritori,dacă şi-ar fi dorit să deznaţionalizeze pe români, aveau timp suficient de vreo 1000 de ani. Dar tocmai din Transilvania asta plină de iobagi, a pornit, ceea ce acum se numeşte generic, ,,conştiinţa naţională românească”, odată cu apariţia iluminismului românesc transilvan şi a Şcolii Ardelene, atunci când cei din Moldova şi Muntenia nici nu ştiau sigur, dacă sunt, valahi, munteni, moldoveni, sau români, care sau luptat între ei timp de 500 de ani. În Transilvania, s-au tradus primele texte în limba română, iniţial cu caractere slavone, iar mai apoi cu caractere latine, exact de către naţiile precepte, recunoscute din perspectiva unor cutume medievale, care n-aveau de-a face cu înţelesul actual al ,,naţiei”, ci mai degrabă cu confesiunea şi rangul social. Indiferent din ce motive s-au iniţiat aceste traduceri, au fost un pas mare înainte pentru românii de aici şi de dincolo de Carpaţi. Deși mulți afirmă că românii au fost doar tolerați,ei în timpul dominaţiei maghiare au primit autonomie teritorială în Țara Făgărașului, Țara Chioarului, în Banat, Zona Hațeg și Hunedoara, şcoli în limba maternă -să nu uităm că prima şcoală românească nu în Moldova sau Muntenia „liberă” a fost înfiinţată ci în Transilvania, aia „cotropită de maghiari”, primele tipărituri în limba română tot din tipografii maghiare transilvane au ieşit, precum şi porunca de la principii maghiari ai Transilvaniei ca Biserica ortodoxă română sa nu mai ţină slujbe într-o limbă neînţeleasă de enoriași -slavona veche- ci în limba maternă a românilor. Astfel primele crâmpeie ale unei culturi româneşti de tip european au apărut în Transilvania, pe banii şi cu susținerea maghiarilor. Transilvanismul a fost inventat de Școala Ardeleană într-o Austrie căruia nu-i prea plăcea de etnii nici chiar de sașii saxoni. Nici Ungariei nu-i plăcea de transilvanism, pentru că luat separat de restul Ungariei, în Transilvania imediat se vedea majoritatea (relativă, dar apăsătoare) a românilor. După Proclamația de la Alba Iulia 1918 ori Trianon – momente istorice de unire sau anexare, depinde cum o iei – a apărut un șvab bănățean (care a ajuns renumit ca maghiar ardelean, Karl Koosch, Kós Károly) care a reînnoit conceptul de transilvanism prin manifestul ,,Glasul care strigă ”, adresat către maghiarimea din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, publicat în 1921.,,Pe un fundament de douã milioane de maghiari vrem să ne construim în noile condiţii autonomia noastră naţională care, pe de o parte, ne este promisă de bună voie de constituţia României: hotărârea de la Alba Iulia, pe dealtă parte e dobândită de voinţa şi forţa noastră, iar o altă parte de judecata lucidă a României. Ceea ce cerem noi pentru noi astăzi, pentru ceea ce mâine luptăm, iar poimâine, poate şi suferim, dar ceea ce, precum credem, în sfârşit vom cuceri, tot aceasta vor cere, pentru aceea vor lupta şi suferi şi la urmă aceea va fi câştigată şi de confraţii noştri români şi saşi. Deschis şi cu îndrăzneală vestesc acest ultim scop al nostru. Fără nici un gând ascuns, sincer. Eu cred cã această voinţă mocneşte în sufletul nostru al tuturor, al celor care încercăm să vedem clar scopul nou în noua noastră situaţie.Căci noi maghiarii putem pieri deşi acest lucru nu-i probabil şi pot dispărea de pe pãmântul Ardealului şi saşii, dar şi atunci va trăi Ardealul,deoarece este o personalitate geografică, o personalitate economică o necesitate istorică. Deschis şi plin de curaj strig către România care a fost mărită cu noi: Noi, cetăţenii României de naţiune, credinţă şi limbă maghiară vrem o autonomie naţionalã, în posesia căreia România Mare câştigă prin noi, cetăţeni de încredere.” Dar ce nu le-a plăcut austriecilor, ungurilor, astăzi nu le place nici românilor. Maghiarii visează la o Românie modernă, unde cuvântul dat este respectat. Autonomia teritorială nu este o invenţie maghiară, ci este o OFERTĂ din partea românilor, despre care puteti citi în Proclamatia de la 1 Decembrie Alba Iulia. III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:
• 1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui,administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
• 2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
• 3. Înfăptuirea desăvîrşită a unui regim curat democratic pe toate terenele vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe în vîrstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
• 4. Desăvîrşită libertate de presă, asociere şi întrunire; liberă propagandă a tuturor gîndurilor omeneşti.
Reafirmat de altfel și de Iuliu Maniu, Alba Iulia, 1 Decembrie 1918 “NOI nu voim să devenim din oprimați oprimatori, din asupriți asupritori. NOI voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și tuturor cetățenilor. NOI nu vrem să verse nimeni lacrimile pe care le-am varsat noi atâtea veacuri. NOI nu voim să răpim individualitatea etnică, nici ființa națională a acestor neamuri.
NOI nu voim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba și credința în care vrea să trăiască”.
Astăzi din ce în ce mai mulţi români şi maghiari au înţeles perfect că au mai multe lucruri ce îi unesc decât ce îi dezbină, că împreună suntem mai bogaţi şi mai puternici, iar separat riscăm să ne pierdem libertăţile şi demnitatea europeană pe care le putem câştiga împreună, astfel ca fiecare națiune istorică să se poată afirma şi duce mai departe identitatea, spiritul şi valorile sale folosindu-se de aceleaşi posibilităţi şi drepturi.

vasile says:

Arader , ce spui tu s-a intamplat acum 100 de ani !! Ce vrei , sa dai timpul inapoi ?