ARAD. Artista, obişnuită cu prezenţa învăluitoare a publicul, a trecut fără avertisment, la împresurarea „adversarului”, uzând, pentru aceasta, subtil, de mijloacele-i artistice, pedagogice şi chiar vocale.
Apreciind exact calitatea şi receptivitatea celor de faţă, ea a recurs, ca pretext pentru intrarea în literatură, deci în poveste, la evadare în spaţiu şi în timp, înspre locurile şi vremea copilăriei sale. Ca Alice în lumea oglinzii, Oltea Blaga ne-a purtat prin universul copilăriei sale, paradisace şi protejate. Am păşit, mai întâi, într-o bibliotecă, o bibliotecă şcolară, dintr-un sat din Moldova, un spaţiu stăpânit de rafturi cu cărţi şi de inconfudabilul lor miros, peste care mama era crăiasa crăieselor. Acolo feţiţa a conoscut primele poveşti pe care, ca un copil precoce, le-a memorat şi le-a spus, cuvânt cu cuvânt, tovarăşilor ei de joacă.
Copilul, de numai 5 ani, ştia deja să citească şi mergea la şcoală. Prima carte ce i-a deschis poarta fermecată a nemaivăzutului şi-a nemaîntâmplatului a fost „Peştişorul de aur” a fraţilor Grimm. A urmat „Heidi”- a Johannei Spyri, „Micul prinţ”- a lui S.A. Exupery, şi…Shakespeare.
Din spaţiul scrierilor contemporane, Oltea s-a oprit la literatura memorialistică („D.O. – Domiciliu Obligatoriu”), la romane autobiografice („Dumnezeu a murit în Bărăgan”), precum şi la un volum de poeme vesel-ironic-meditative ale unui dezlegător de mesaje creştine: Victor Aciocârlănoaiei. Nimeni altul decât tatăl ei. Motivele alegerii acestora sunt desigur şi sentimentale, dar şi cele ale datoriei de-a rememora şi pleda într-un proces sinistru, în numele „intensităţii unei pătimiri colective de proporţii ” (Ioan Es. Pop), pătimire pe care, un nevinovat copil de 12 ani (şi încă mulţi alţii) a fost obligat să şi-o asume.
Ce ne-a convins că Oltea a făcut una dintre cele mai potrivite alegeri a fost, pe de-o parte, ţipătul înăbuşit, ce se vrea auzit şi cunoscut, al unei perioade negre din istoria României: deportările din Bărăgan. Valoarea lor istorico-documentară şi „incredibila minuţie şi putere evocatoare reconstruind scene care par să se petreacă sub ochii cititorului” (Mirela Stănciulescu) a autorului, pe de-altă parte .
Împreună
Alături de Oltea, în sala „Concordia” a Bibliotecii Județene „Alexandru D. Xenopol”, s-a aflat mama ei, dar cel mai prezent, adevăratul istorisitor al „întâmplărilor care i-au furat copilăria” a fost, cu certitudine, dl. Victor Aciocârlănoaiei.
Citiți principiile noastre de moderare aici!