ARAD. Mărturia îi aparține unui arădean venit din Austria. S-a întors în Arad pentru că aici are o casă. În Austria era angajat în domeniul hotelier, un domeniu afectat din plin de pandemia de COVID-19. „Am știu la ce vin: carantină”, ne-a povestit arădeanul.
Lipsa de reacție a autorităților arădene – da, știm, în teorie totul e perfect – lipsa medicilor DSP din Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac I, la înghesuiala din camerele centrului de carantină și multe altele, l-au determinat pe arădean să ne sune și să ne povestească cum se zădărnicește transmiterea bolilor.

„Fac chestia asta în disperare de cauză. Nu mai știu ce să fac”, ne-a spus bărbatul la telefon. Apoi a continuat: „Am sunat astăzi cred ca la o mie de numere de telefon. Nimeni nu știe, nimeni nu poate să ajute, nimeni nu-și ia răspunderea pentru nimic. Eu, azi noapte am ajuns în țară, din Austria. Știam la ce vin: carantină. Am ajuns în vamă, am completat formularul pe genunchi, în mașină, apoi mi-au spus să parchez mașina și să stau să aștept. În vamă la Nădlac nu am văzut un medic, corturile acelea de triere erau închise. Polițiștii de frontieră ne-au dat să completăm declarațiile acelea. Și am așteptat de la ora 01:00 până pe la 07:00/08:00 dimineața. Nu a venit nimeni nici măcar să ne anunțe că mai stăm o oră, două, darămite să vină vreun medic de la DSP să ne ia temperatura, să ne controleze, să ne întrebe câte ceva. Nimic. Polițiștii de frontieră mi-au spus că la centrul de carantină va fi cineva de la DSP care ne va lua în evidență, care probabil o să ne controleze – mă gândeam eu -, o să ne împartă pe categorii de vârstă”, a povestit arădeanul.

În jurul orei 10:00/11:00, bărbatul povestește că a ajuns la centrul de carantină, la Nădab: „La centru sunt doi polițiști de la Poliția Locală și un angajat de la ISU: tu du-te acolo, tu du-te dincolo. Eu credeam că DSP se ocupă de trierea persoanelor.Mă așteptam ca la centrul de carantină să fie cineva de la DSP, o asistentă, ceva, să-ți verifice temperatura, să-ți facă un prim test, ceva, ceva, dar nimic. În cadrul altei convorbiri telefonice cu cei de la DSP mi s-a spus să stau liniștit, că este cineva de la ei care trebuie să vină zilnic, o asistentă, o doctoriță, să se intereseze de situația oamenilor din centre, dacă sunt simptome, să întrebe pe fiecare în parte cum se simte. După aceea, la al doilea telefon pe care l-am dat mi s-a spus că așa ceva nu se poate, că nu așa se face și că domnul de la ISU coordonează. Temperatura mi-a luat-o la vamă între Austria și Ungaria. Am așteptat până la ora 21:00 să dea drumul la trafic, iar când treceai, la fiecare a pus aparatul acela la frunte și vedea temperatura”.

„După masa, la centru, a venit un grup de persoane, i-au împărțit… Și a rămas o femeie de 55 de ani, nu e într-o stare prea bună. Și unul dintre polițiștii locali îi spune femeii că mai este o singură cameră, de două persoane, cu pat matrimonial. I-a spus că acolo o să doarmă și că dacă cumva mai vine o persoană o să doarmă cu ea în pat. Cum adică? Poate vine unul infectat, că nu știi de unde vine și cum vine și o îmbolnăvește și poate nu o să reziste. Și pe ăștia o să-i doară în cot, că nu o să răspundă nimeni pentru ce se întâmplă în centrele astea. Efectiv îi bagă grămadă, să fie cât mai mulți într-o cameră. Statul plătește camera pentru două persoane. Deci ei încasează deja. Dacă statul plătește pentru doi, atunci neapărat trebuie să fie două persoane în camera aia. Cât mai mulți.
Eu vin din Austria după patru săptămâni de carantină. Accept carantina de aici, dar nu accept carantina comună cu încă două, trei persoane într-o cameră. Am sunat la DSP. Doamnele de la DSP m-au întrebat: <<Dar tu la ce te-ai așteptat când ai venit acasă?>>. Mi-a spus o doamnă de la DSP, la telefon, că și studenții stau câte cinci în cameră și nu se mai îmbolnăvesc. Am întrebat-o pe doamna de la DSP cine răspunde dacă mă îmbolnăvesc în carantină și pățesc ceva. Mi-a spus că ea nu știe.
Pe mine au vrut să mă pună cu două persoane în cameră, pe care nici nu le cunosc. Noi trebuie să folosim același duș, să respirăm același aer din cameră. La 12 km de Arad am casă și am posibilitatea să intru în carantină acolo, că locuiesc singur. Am vrut să declar pe propria răspundere. De ce statul ăsta ar cheltui cu mine atâția bani când eu am posibilitatea să merg acasă, singur, în carantină? Este mult mai sigur pentru mine. Statul ar scăpa de cheltuială. Ei spun nu și nu. Eu dorm acum în mașină, am pernă, am pătură. Nu stau în cameră cu alte două persoane despre care nu știu nimic, nu mă simt în siguranță. Și dacă nu iau Covid, poate iau altceva. Dacă era carantină comună puteam să mergem într-un cămin cultural și făceam carantină cu o sută de persoane”, ne-a povestit bărbatul.

Arădeanul a tras concluzia primei zile petrecută în Arad: „Parcă nu te aude nimeni. Auzi aceleași răspunsuri, dar de la persoane diferite: <<Nu știu! Nu-i de competența noastră. Sunați mâine dimineață!>>”.