Mineriada din iunie 1990 a fost cea de-a treia acțiune de acest gen întreprinsă în România postdecembristă. A avut loc în perioada 13-15 iunie 1990 în București, când forțele de ordine, susținute de mineri, au intervenit în forță împotriva protestatarilor din Piața Universității și a populației civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil și anvergură dintre toate acțiunile minerilor

Motiv încă existent

Evenimentele tragice petrecute în București au fost declanșate prin acțiunea de evacuare a ultimilor manifestanți din Piața Universității. Manifestarea pornise din nemulțumirea populației față de evoluția politică a țării dintre Revoluție și alegerile din 20 mai. Printre nemulțumirile lor se regăsea și nedezvăluirea adevărului asupra celor care „au executat masacrele din Timișoara, București, Sibiu, Cluj, Arad și din alte localități, în decembrie 1989”. Lucru nedezvăluit nici până astăzi…

Președinte de sindicat

Printre liderii minerilor plecați în iunie 1990 către București pentru a „restabili ordinea în capitală”, cum spunea Ion Iliescu la acea vreme, s-a regăsit și un arădean. Petru Braiț, născut la Julița, Arad, trăiește astăzi în Petrila, Hunedoara, iar atunci când a fost deschis „Dosarul Mineriadei”, acesta a fost încadrat ca suspect. Conform rechizitoriului „Dosarului Mineriadei”, publicat în 12 iunie 2017, „în luna iunie 1990, lider la Exploatarea Minieră Petrila era Braiț Petru. În după amiaza zilei de 13 iunie 1990, dispeceratul central din cadrul Combinatului Minier Petroșani a transmis dispeceratului E.M. Petrila un comunicat prin care se solicita ca minerii să plece în București, pentru a susține guvernul”.

Mai mulți angajați ai Exploatării Miniere (E.M.) Petrila, au declarat anchetatorilor că au fost sunați în acea zi de 13 iunie, de către dispecerul E.M, care i-a anunțat să se prezinte la serviciu, „întrucât minerii trebuie să meargă la București, pentru a apăra instituțiile statului”.

Nu au mai intrat în mină

După primirea comunicatului, Braiț Petru, lider sindical al E.M. Petrila, le-a comunicat minerilor ce urmai să intre în schimbul de noapte, că „din dispoziţia şefului statului trebuie să meargă la Bucureşti pentru a face linişte în Piaţa Universităţii”. Astfel, cei care ar fi trebuit să intre în schimbul 3, dar și cei care au ieșit din schimbul 2 – până în 200 de persoane, s-au „înarmat cu securi, cozi de topoare, furtunuri cu inserţie de oţel, bare metalice, iar în jurul orelor 20:30 au plecat cu dubele spre Gara Petroșani, fiind însoțiți de suspectul Braiţ Petru”, conform rechizitoriului.

Alții, cu mașina

Alți mineri, care au aflat mai târziu despre plecarea colegilor spre București, s-au îndreptat către capitală cu un autovehicul. Ajunși în Gara de Nord, toți au fost urcați într-un microbuz pe care erau montate portavoci. „De acolo, la indicația inculpatului Iliescu Ion, care le-a cerut să se deplaseze în Piața Universității, pentru a face curățenie și ordine, s-au deplasat cu toții la Universitate și sub îndrumarea numitului Cămărășescu Nicolae, au pătruns în subsolul Universității și au agresat persoanele aflate acolo, printre care și pe numitul Munteanu Marian.”

La discuții cu Iliescu

Petru Braiț, arădeanul ajuns lider al minerilor din Petrila, a menționat în declarațiile date anchetatorilor că pe 14 iunie, dimineața, a făcut parte, alături de Nicolae Drella și Miron Cozma, „din delegația care a purtat o scurtă discuție cu Ion Iliescu în sediul Guvernului, solicitând acestuia să vorbească minerilor din balconul clădirii. Urmare a acestui fapt, Ion Iliescu a solicitat minerilor să se deplaseze în Piața Universității pentru a face curățenie”.

Arădeni bătuți de mineri

În același rechizitoriu se menționează și numele unor arădeni care au fost printre persoanele vătămate în timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Freiszinger Martin, născut în urmă cu aproape 62 de ani la Șicula, mutat ulterior în județul Ilfov, s-a numărat printre ei. Din declarația acestuia, rezultă că „în ziua de 14 iunie 1990, în jurul orei 8:30 acesta a plecat de acasă spre Piața Unirii unde a fost legitimat de mineri, apoi lovit cu un târnacop în cap. A fost dus apoi la Poliția Capitalei, apoi transportat cu o dubă laU.M. 0575 Măgurele, unde a fost ținut 6-7 zile, perioadă în care a fost audiat, fotografiat și amprentat. A fost amendat și a semnat procesul-verbal de contravenție. În perioada în care a fost reținut la U.M. 0575 Măgurele nu a fost agresat”.

50 de mii de euro daune

În 1990, i s-a deschis dosar de urmărire penală, din actele aflate la dosar rezultând că acesta a fost ținut fără vreun document legal la U.M. 0575 Măgurele, până pe 21 iunie 1990. „Prin rezoluţia nr. 2174/P/1990 din 18.12.1990 a Procuraturii Municipiului București s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Freiszinger Martin.” În ianuarie 2017, în cadrul audierii, acesta a precizat că dorește a se constitui parte civilă în cauză, cerând daune de 50.000 de euro.

Jefuit la 15 ani

O altă persoană născută în Arad, G. Viorel-Ioan, în vârstă atunci de doar 15 ani, a fost jefuită de către mineri în fața magazinului Victoria. Din declarația dată de acesta în urmă cu câțiva ani, a rezultat că „în dimineața zilei de 14.06.1990, în jurul orei 10:00 acesta se afla în apropierea magazinului Victoria, unde a fost oprit de către un grup de mineri, unul dintre aceștia sustrăgându-i suma de 1.000 lei, începând să-l lovească, pierzându-și cunoștința. Și-a revenit în timp ce era dus la Poliţia Capitalei de unde a fost transportat la U.M. 0575 Măgurele unde a fost introdus în garajul unității. A fost audiat, fotografiat și amprentat, fiind transferat într-un centru de minori de unde a fost luat acasă de către părinți, după aprox. 2 – 3 zile”. Spre deosebire de Freiszinger, acesta a ales să nu se constituie parte civilă în cauză.

Urmașii cer daune

Un alt caz este cel al lui Ioan Herlo, născut în Chereluș în perioada interbelică. În vârstă de 61 de ani în timpul Mineriadei, acesta a fost împușcat în picior, în fața colonadelor dinspre Calea Victoriei spre Universitate, pe 13 iunie 1990. Transportat la Spitalul Colțea, acesta a deținut biletul de externare. Decedat în 2011, bărbatul este reprezentat de fiul acestuia, care locuiește în București. Acesta din urmă s-a constituit parte civilă, cerând daune de 4.000 de lei.

Împușcat în picior și braț

Născut la Poienești, Vaslui, Spânu Ion a ajuns arădean „prin adopție”. Pe 13 iunie 1990, în jurul orei 20, deplasându-se pe Calea Victoriei, către stația de metrou Izvor, a fost împușcat în picior și în braț, „fiindu-i produsă la nivelul braţului drept o plagă adâncă, ce a început să sângereze abundent. De asemenea, rana de la picior sângera foarte mult, provovându-i dureri foarte mari. A fost luat de două persoane şi transportat cu un autoturism la Spitalul Floreasca, unde a rămas internat aprox. 10-12 zile, suferind o operaţie chirurgicală la picior”. Acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 de euro daune morale pentru suferințele fizice și psihice suferite, cerând totodată și 15.000 de euro daune materiale, reprezentând cheltuieli necesare tratamentelor efectuate.

Dosarul Mineriadei

Magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție din România a început, pe 20 februarie 2018, judecarea Dosarului Mineriadei din 13-15 iunie 1910. În cadrul acestuia au fost trimise în judecată, pentru crime împotriva umanității, 14 eprsoane, între care fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul șef al Serviciului Român de Informații Virgil Măgureanu și fostul lider sindical Miron Cozma. Oficial, Mineriada din 13-15 iunie 1990 s-a soldat cu șase morți (patru prin împușcare, un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată), respectiv 746 de răniți.