ARAD. Vești triste, chiar foarte triste pe un subiect urmărit îndeaproape de Jurnal arădean/ www.aradon.ro. O previziune sumbră a noastră, generată de sesizările făcute de activistul civic Sebastian Bulumac, iar mai apoi de președintele Pro Urbe, arhitectul Alexandru Nagy Vizitiu, s-a adeverit deja. O clădire istorică care a rezistat fără prea mari „intervenții nocive” în cei 140 de ani de viață, a fost „lovită” la temelie acum, în câteva luni de intervenție menită chiar să reabiliteze imobilul istoric!

Acest nou semnal de alarmă, cel mai trist de până acum, este tras de același Sebastian Bulumac. În postarea sa de pe Facebook, arădeanul precizează din start: „După 40 de zile de așteptare, am primit în sfârșit documentația pe care am solicitat-o Primăriei Arad, referitor la restaurarea problematică a clădirii Colegiului Național <Elena Ghiba Birta>. Cu toate tentativele de cosmetizare din partea reprezentanților Primăriei Arad, o parte din lucrurile grave petrecute acolo (unele cu iz de contravenție, respectiv infracțiune) nu au putut fi ascunse. O să fac totul public în curând, după ce voi studia alături de o echipă de arhitecți și ingineri, toată documentația la care acum am acces. Până atunci am vrut să va arăt că s-a întâmplat tocmai ceea ce avertizase că s-ar putea întâmpla amicul meu, arh. Alexandru Nagy-Vizitiu, din cauza distrugerii inconștiente a unor elemente structurale. Constatarea citată mai jos este făcută tocmai de proiectant în dispoziția de șantier nr. 4 din 22 mai 2005: <În timpul lucrărilor de realizare a cadrului de pe axul 5-subsol, din cauza nerespectării etapelor de lucru, în sensul descărcării elementelor structurale înainte de demolarea acestora, dar și din cauza sprijinirilor insuficiente, s-a produs afectarea peretelui ce se continuă și pe înălțimea parterului, cât și a zonei de planșeu boltit ce descarcă pe perete>.”

Pe scurt, fiind distrus un element important de suport al clădirii în sine, fapt semnalat în articolele anterioare pe temă, pereții au început să se fisureze. Iar acest lucru este indicat chiar de către proiectant în dispoziția de șantier din luna mai. Situația este halucinantă dacă amintim faptul că de curând Primăria ne-a asigurat, la solicitarea noastră repetată de a răspunde întrebărilor legate de reluarea șantierului de reabilitare de la „Elena Ghiba Birta”, că totul e perfect acolo, afirmație care, spun reprezentanții Municipalității, are la bază conformările date de instituțiile abilitate! Or, însuși proiectantul spune că intervențiile au afectat deja clădirea în mod negativ!

Semnalul nostru repetat de alarmă a fost luat, probabil, ca un mic necaz ce trebuie dat repede uitării. Noroc că subiectul nu a fost abandonat de către Sebastian Bulumac, care mai precizează în postarea sa de acum următoarele: „Fisurile peretelui se pot vedea în fotografia atașată și reprezintă ceva extrem de grav. Sunt multe alte lucruri grave, pe care opinia publică le va afla în zilele următoare”. Iar de aceste viitoare dezvăluiri ne e teamă căci suntem siguri că nu aduc vești bune pentru monumentul istoric, pentru istoria Aradului, în general, pentru noi toți.

Până la viitoarele triste dezvăluiri, Sebastian Bulumac a decis să treacă în revistă frumoasa istorie a clădirii lovită acum la temelie, legând-o inevitabil de istoria Aradului, cu care toți ne mândrim. Am decis să prezentăm această incursiune a arădeanului de dragul clădirii, al orașului, dar mai ales al unei istorii prea frumoase pentru prezentul prea trist de acum. Iat-o:

„Această clădire cu valoare arhitecturală, dar și simbolică pentru învățământul arădean, stă în picioare de 140 de ani și se confundă cu o bună parte din istoria cunoscută a Aradului. Într-o perioadă de doar câteva săptămâni, diletantismul proiectantului, al constructorului, precum și al unor reprezentanți ai autorităților locale, a provocat clădirii distrugeri și avarii grave.

Mai jos am încercat să enumăr câteva evenimente petrecute în Arad în toată această perioadă de existență a uneia din clădirile simbol ale orașului. Am punctat boldat și unele borne importante din evoluția clădirii și a instituției de învățământ.

𝟏𝟖𝟖𝟎 – 𝐬𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐞ș𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐁𝐮𝐥𝐞𝐯𝐚𝐫𝐝𝐮𝐥 𝐃𝐫𝐚𝐠𝐚𝐥𝐢𝐧𝐚, nr.6, clădirea 𝐚𝐜𝐭𝐮𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮 𝐍𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 „𝐄𝐥𝐞𝐧𝐚 𝐆𝐡𝐢𝐛𝐚 𝐁𝐢𝐫𝐭𝐚”, 𝐥𝐚 î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭 𝐮𝐧 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫 𝐜𝐨𝐫𝐩, 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐫+𝐞𝐭𝐚𝐣; î𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐚𝐬𝐢 𝐚𝐧 î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞 si 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜ț𝐢𝐚 𝐏𝐚𝐥𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐀𝐧𝐝𝐫𝐞𝐧𝐲𝐢 ș𝐢 𝐚 𝐏𝐚𝐥𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐇𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐧.

1884 – frații Neumann sunt înnobilați cu prilejul celei de-a doua vizite făcute la Arad de Împăratul Franz Joseph.

1887 – se inaugurează Banca Victoria, a doua bancă cu capital românesc din Transilvania.

1890 – la “Ghiba Birta” începe cursurile “Școala superioară de fetițe”, școală confesională patronată de Episcopia Ortodoxă a Aradului cu predare în limba română. Ulterior numele oficial al școlii va fi “Școala civilă greco-ortodoxă română de fete din Arad”. A fost cunoscută și sunt numele de “Școala eparhială de fete” sau “Școala de fete diecezană”.

1896 – cu ajutorul unor specialiști din Anglia și Scoția s-a realizat construcția rețelei de apă potabilă a orașului, canalizarea și s-a inaugurat Turnul de Apă.

1899 – are loc la Arad primul meci de fotbal de pe actualul teritoriu al României, pe terenul unde fusese amplasat fostul stadionul „Vagonul” demolat în anul 2006 de administrația Gheorghe Falcă.

1905 – începe construcția Bisericii Roșii și Bisericii Minoriților „Sf. Anton de Padova”.

1906 – este pusă în fuctiune Săgeata Verde.

1908 – se inaugurează fabrica de automobile „Marta”, care producea diferite tipuri de autoturisme, la care se adăugau camioane și autobuze începând cu 1912. În 1909 este înființată de familia Neumann uzina textilă care avea să devină mai târziu celebra „ITA- Industria Textilă Arădeană”.

1910 – este inaugurată noua gară a orașului după planurile arhitectului Ludovic Szántay; începe construcția podului de fier peste Mureș care făcea legătura între orașul Arad de la nord de Mureș cu comuna Aradul Nou de la sud de Mureș (actualul Pod Traian);

1910 – are loc recensământul populației din Transilvania, care confirmă că Aradul era cel mai mare oraş din Transilvania: „atunci în teritoriul respectiv existau 26 de oraşe cu peste 10 mii de locuitori, cele mai mari fiind Arad (77.542) Timișoara (74.003), Oradea (68.960) și Cluj (62.733)” (Recensământul din 1910, în Seria Studia Censualia Transilvanica, Bucureşti: Ed. Staff, 1999, prof dr. Traian Rotariu)

1912 – 1913 – Este ridicată aripa dinspre sud a localului actual al liceului (str. 1 Decembrie 1918)

1913 – inaugurarea Palatului Cultural, proiectat de Ludovic Szántay

1914 – începe Primul Război Mondial

1918 – Consiliul Național Român Central își începe activitatea la Arad, la 2 noiembrie, în casa lui Ștefan Cicio Pop, care este numit președintele consiliului. La sfârșitul lui decembrie, trupele franceze au ocupat orașul. Armata Română a intrat în Arad pe 16 mai 1919, iar pe 10 iulie 1919 toată administrația a fost preluată de către statul român.

1919 – ia ființă “Liceul de fete din Arad”. Cursurile se deschid în actualul local al liceului. Școala primește numele de Liceul de Fete “Elena Ghiba Birta”.

1923 – are loc la Arad primul campionat național de canotaj din România, în organizarea Asociației Vâslașilor Murăș din Arad (actualul Club Sportiv „Voința” Arad)

1931 – George Enescu concertează la Arad în 6 noiembrie, unde i-a fost conferită distincția de „Cetățean de Onoare al Aradului”.

1932 – se naște la Arad Fred Lebow, care ulterior emigrează în SUA și devine fondatorul Maratonului de la New York, cel mai mare din întreaga lume; statuia lui se află la linia de sosire.

1944 – la data de 3 iulie are loc bombardamentul aviației anglo-americane asupra Aradului, care a lăsat în urmă aproape 200 de morți și peste 650 de răniți; timp de 10 zile, între 12-22 septembrie, Aradul este ocupat de armata maghiară, iar comunitatea evreiască a orașului a pierdut membri uciși de hortyşti.

1945 – la 18 aprilie se înfiinţează clubul ITA; se încheie al Doilea Război Mondial.

1948 – se constituie Filarmonica de Stat din Arad; în scurt timp, Orchestrei Simfonice i se alătură un Cor Academic și o formație de muzică populară. Din 1948, activitatea Filarmonicii este organizată în stagiuni de câte 10 luni.

1948 – 1949 – Liceul s-a numit Școala Medie Nr.2 Arad.

1949 – 1954 – în actele școlii apare și denumirea “Liceul de Fete Arad”

1955 – clădirea Teatrului e mistuită de un incendiu puternic, urmat de o perioadă de patru ani de reconstrucție, în cursul căreia spațiul interior a fost transformat total, iar exteriorul a suferit modificări însemnate. Tot atunci s-a deschis noua intrare principală pe fațada supraînălțată dinspre piața centrală. Proiectul de restructurare și de realizare a noii fațade a fost opera arhitectului arădean Miloș Cristea.

𝟏𝟗𝟔𝟎 – 𝐃𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐚𝐧 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐥𝐢𝐜𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐮 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐦𝐢𝐱𝐭𝐞; Aradul este inclus în Regiunea Banat, decizie care a dezavantajat economic orașul.

1970 – la 30 septembrie, după returul de la Arad, UTA realizează „a opta minune a lumii” eliminând din CCE, pe Feyenoord Rotterdam, campioana en-titre a Europei și a lumii.

1976 – 1980 – se construiește al treilea corp al clădirii

1989 – în dimineața de 21 decembrie, Aradul este primul oraș, reședință de județ din țară, care s-a alăturat revoltei anticomuniste începute în Timișoara.

2001 – liceul primește titulatura de Colegiul Național Elena Ghiba Birta

2020 – încep lucrările de “reabilitare” a clădirii Colegiului Național “Elena Ghiba Birta”, iar “într-o perioadă de doar câteva săptămâni, diletantismul proiectantului, al constructorului, precum și al unor reprezentanți ai autorităților locale, a provocat clădirii distrugeri și avarii pe care nu le-a avut în 140 de ani de existență.”

Citește și:

Ghiba Birta, între plângeri aproape penale și perfecțiunea Primăriei

Ministerul Culturii, sesizat cu privire la reabilitarea de la „Ghiba Birta”

Cine salvează „Elena Ghiba Birta”?

Plângere la Colegiul „Elena Ghiba Birta”