ARAD. S-a întâmplat la Arad în toamna anului 1987. Vatmanii arădeni au intrat în grevă generală. Aproape două zile, pe vremea comunismului, tramvaiele au rămas în depou și nu au mai pornit pe linii. Aproape incredibil pentru acele vremuri în care orice nesupunere era considerată un atac la adresa statului. Și totuși vatmanii arădeni au decis să nu mai iasă pe traseu. Pentru că o decizie luată la nivel înalt le-a tăiat plata orelor suplimentare și au rămas cu salarii de mizerie pentru o muncă destul de grea.
Povestea grevei arădene ne-a fost relatată de unul dintre vatmanii vremii, cel care a ieșit pe traseu, singurul care din cabina vatmanului i-a anunțat pe călătorii care așteptau în stații, că tramvaiele au rămas în depou: „Stimați călători, în numele colegilor mei vă rog să mă iertați pentru aglomerația din acest tramvai dar trebuie să știți că astăzi colegii mei nu au ieșit la muncă din cauza salariilor foarte mici” . Așa suna mesajul repetat în fiecare stație de tramvai. Un mesaj cu urmări pe termen lung.
Depourile păzite de securitate
„Nu eram prea mulți vatmani la acea vreme. Nu rezistau prea mult. Programul de lucru era de 10-12 ore și tot plecau după scurtă vreme. Mai ales după ce ni s-au tăiat și orele suplimentare. Se făceau în permanență cursuri de calificare. Când s-a pornit greva eram destul de puțini, încă nu era gata o serie de cursanți și știam că suntem prea puțini pentru a fi dați afară și înlocuiți. Colegii mei au refuzat să mai plece din depou iar cei care erau deja plecați (era deja pe la amiază), au fost chemați înapoi în depou. Acolo erau prezenți securiștii și șefii de la partid. Nimeni nu mai ieșea din depou” povestește fostul vatman arădean.
A dat de veste arădenilor
Un singur tramvai mai era pe linie. Plecase din depoul Micălaca pe la orele 12.00 cu destinația Ghioroc. Acolo, vatmanul a aflat de la dispecerat care este situația. S-a întors către Arad și s-a dus către Făt-Frumos iar apoi a intrat pe linia 3. A făcut două ture între Aradul Nou și Făt Frumos și, în fiecare stație i-a anunțat pe călătorii care au urcat în tramvai de decizia vatmanilor.
Greva a mai ținut până în următoare zi la orele 10.00. Când vatmanii erau așteptați la intrarea în depou și li s-a dat banii pentru orele suplimentare. Greva a încetat dar au urmat interogatoriile.
„După două zile am fost chemat în biroul directorului general unde mă așteptau trei tovărași de partid. Directorul s-a scuzat, a plecat din birou și a început interogatoriul. Problema lor era că am anunțat călătorii de grevă. Că se aflase în oraș. Am încercat să le spun, în limbajul lor de lemn, că am fost singurul care a muncit, că am transportat clasa muncitoare la locurile de muncă. Nu știu cât m-au crezut dar am scăpat destul de bine” ne povestește cu veselie în glas, vatmanul „spărgător de grevă”. Atunci însă frica a fost mai mare decât ne-o putem imagina, dar supărarea celor care nu mai putea trăi din banii dați de statul comunist pare să fi fost și mai mare. A fost unul din momentele în care arădenii au îndrăznit mai mult decât le-a fost frică. Şi pentru siguranţă au fost anulate toate staţiile din cabinele vatmanilor, ca vocile lor să nu se facă atât de bine auzite.
Citiți principiile noastre de moderare aici!