Dansatori din Sântana, Șiria și Arad au îmbrăcat duminică, 29 septembrie 2024, portul popular șvăbesc din Șimand, pentru a readuce la viață sărbătoarea hramului bisericii catolice din localitate. Evenimentul a început la casa parohială, de unde perechile de dansatori au plecat în pas de marș spre Primărie, alături de fanfara din Nădlac. Acolo, aceștia au fost întâmpinați de primarul Florin Dema, apoi au plecat împreună spre Biserica Romano-Catolică „Sfânta Fecioară”, unde pr. Kapor János, paroh de Chișineu-Criș, a oficiat slujba festivă de Kirchweih. După sfânta liturghie, alaiul s-a îndreptat spre căminul cultural din localitate, unde timp de aproximativ o oră și jumătate, aceștia au dansat. Alături de ei s-a aflat și grupa de copii a Ansamblului „Garofița” din Șimand, care au oferit un scurt program de dansuri populare românești specifice zonei de câmpie a Aradului.
Șvabii au ajuns la Șimand prin migrație secundară, din localitățile învecinate, spre finalul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor. În 1880, în cele trei localități care formează azi Șimandul – Șimandul de Sus, Șimandul de Jos și Tövisegyháza – locuiau 416 etnici germani. În 1900, numărul lor a ajuns la 495, iar zece ani mai târziu la 563. Cei mai mulți au fost în perioada celui de-al doilea Război Mondial. În 1941, comunitatea șvăbească din Șimand număra 633 de membri. După conflagrația mondială, numărul etnicilor germani a început să scadă, în 1977 ajungându-se la 367 de membri. După 1990, declinul populației germane a fost și mai semnificativ, ajungându-se ca la recensământul din 2021, doar 15 din cei aproape 4 mii de locuitori ai comunei să se declare germani.
Biserica, a cărui hram a fost celebrat duminică, a fost construită în anul 1803, din donația familiei Edelspacher. Parohia romano-catolică din Șimand a funcționat ca parohie individuală pentru un timp relativ scurt, de aproximativ 40 de ani, după care biserica din localitate a fost transformată în filială a celei din Chișineu-Criș.
Citiți principiile noastre de moderare aici!