Vă mai reamintim faptul că Guvernul României a emis, în data de 3 februarie 2006, Hotărârea 35, în care, în anexa 1c, sunt cuprinse date de identificare a suprafeţelor de teren din domeniul public al statului care se dau în administrarea SCDCBA. În acelaşi act normativ este reglementată situaţia a încă 11 staţiuni de cercetare din România, toate (inclusiv cea din Arad) aflate în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu – Şişeşti”.
Documente cu valoare de titlu de proprietate
Atât dr. ing. Aurelia Sălăjeanu, cât şi ec. Gheorghe Săplăcan, directorul, respectiv contabilul-şef ai SCDCBA susţin cu acte că, începând cu anul 1899, terenul pe care îşi desfăşoară activitatea unitatea pe care o conduc dumnealor este proprietatea statului român. Dumnealor ne-au mai prezentat, în ultimii ani, când au mai fost încercări de a li se lua pământul, au arătat şi organelor de control (PNA, Curte de Conturi, Corp Control Guvern etc.), documente oficiale, atât în maghiară, cât şi în limba română, care atestă acest fapt.
Cele mai importante documente, care ne-au captat atenţia sunt: 1. „certificatul de naştere” a actualei staţiuni de dezvoltare (de-a lungul vremii a avut zeci de denumiri), în fapt o carte în limba maghiară, tipărită în anul 1899, la Arad, şi în care este menţionată pentru prima dată „staţiunea de la Ceala, pe o suprafaţă de aproximativ 900 de iugăre, închiriată de la trezorerie pe o perioadă de 50 de ani”, şi 2. Monitorul Oficial nr. 172 din 1 august 1945, în care apare Legea 617, semnată de către Regele Mihai I, privind înfiinţarea unei Facultăţi de Agronomie la Timişoara şi care se „înregistrează cu întreg inventarul lor: ferma Statului Ceala – Arad (…), trecute în patrimoniul statului pe baza Legii 137 din 1945”.
De la Arhivele Naţionale ale României, conducerea staţiunii arădene a mai obţinut o serie de documente din care reiese că, de-a lungul vremii (1920, 1925, 1945 etc.), diverse suprafeţe care acum sunt în perimetrul staţiunii au fost proprietatea statului.
Trei pe un loc
„Este necesară o prezentare a situaţiei terenului, adică a faptului că terenul a fost dintotdeauna al statului român, pentru că acum nu mai puţin de trei, hai să le zic reprezentanţi ai unor cetăţeni, susţin că au acte care dovedesc că ei au fost proprietari pe aceste pământuri. Şi, culmea, pe aceeaşi parcelă de teren susţin că au acte de proprietate trei persoane diferite” – a spus Gheorghe Săplăcan
Şi, pentru a fi mai convingător, ne-a pus la dispoziţie două acte oficiale, o comunicare de la Cabinetul individual avocat Mirela Boldan, şi o plângere de la Cabinetul individual avocat Eugen Claudiu Vintilă, ambele din Timişoara, ambele pretinzând că reprezintă interesele câtorva zeci de cetăţeni, prin care se solicită radierea din anexa 1c a HG 35/2006 a unor suprafeţe importante de teren. În plus, pe aceeaşi suprafaţă de teren, pe aceleaşi poziţii, Gheorghe Falcă vine cu o altă listă, validată de Comisia judeţeană, pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Văzând toate acestea de mai sus, vine fireasca întrebare: cine a fost adevăratul proprietar pe, de exemplu, poziţia A 561, de 34,80 ha, cetăţeanul reprezentat de către avocat Claudiu Eugen Vintilă, cetăţeanul reprezentat de către avocat Mirela Boldan, cetăţeanul pentru care se zbate primarul Falcă sau statul român?
Poate, se va afla odată cu finalizarea proceselor.
Miza terenului? Autostrada!
Poate vă întrebaţi de ce este aşa mare bătaie pentru pământul respectiv? Pentru a nu vă prelungi aşteptarea, vă spunem că pe acel teren va trece autostrada Nădlac – Bucureşti, ţăruşii fiind deja bătuţi. Dacă acum pământul are o anumită valoare (deloc de neglijat), în viitorul nu foarte îndepărtat valoarea acestuia va creşte semnificativ, va exploda pur şi simplu. Dacă eşti proprietar pe mare parte din suprafaţa respectivă, om te-ai făcut!
Ceea ce este curios este faptul că (în cazul în care varianta conducerii SCDCBA, aceea că statul român este proprietarul terenului, este adevărată) se încearcă cu deznădejde să se treacă pământul respectiv din proprietatea statului în proprietatea privată a municipiului Arad, pentru a fi retrocedat unor persoane, ca după aceea, odată cu începerea lucrărilor la autostradă, acelaşi pământ să fie răscumpărat de stat la preţuri exorbitante!
Se repetă istoria?
Dacă ar fi să ne luăm după unele surse, am spune că acei foşti proprietari de teren (care nu au fost reîmproprietăriţi din diverse motive, şi care au fost trecuţi de pe anexa de despăgubiri în bani în anexa cu restituirea „în natură”), au fost contactaţi şi chiar lămuriţi de către o persoană (din Timişoara, dar bine cunoscută în Arad) să vândă, înainte de a primi, faptic, pământul despre care vorbim. Dacă acest lucru ar fi adevărat, se repetă povestea cu Vladilactul, dacă vreţi, cu IAS Fântânele, cu terenul de pe partea stângă de la intrarea în Arad dinspre Timişoara etc., operaţiuni întâmplate în perioada în care, în Arad, în fruntea oraşului se afla Dorel Popa.
Un amănunt care trebuie notat este acela că nu numai Gheorghe Falcă se „bate” pentru terenul de la SCDCBA, ci intenţie serioasă a avut şi predecesorul său, PSD-istul Dorel Popa, ajutat în demersurile făcute şi de către prefectul de atunci, Dan Vasile Ungureanu, actualmente senator PSD de Arad. Numai că, prin 2002-2003, deşi erau la guvernare, nu s-a reuşit operaţiunea, meritul, dacă putem să-i spunem aşa, fiind al Parchetului Naţional Anticorupţie, al Corpului de Control al Guvernului, al Curţii de Conturi şi al altora care au făcut, în perioada respectivă, ample verificări asupra situaţiei terenului administrat de către SCDCBA.
Romulus Dubăţ
Citiți principiile noastre de moderare aici!