Adrian Baciu a „sărit în ochi” încă din primul moment. A început fotbalul la UTA, la doar şapte ani, sub comanda şlefuitorului de talente Francisc Tisza, dar condiţiile pe care le ofereau textiliştii la acea vreme a făcut ca tehnicianul să mute toată echipa la Strungul, chiar în toamna Revoluţiei, 1989. De departe, Adrian Baciu se distingea faţă de colegi, evoluând ca închizător, în faţa apărării. Dădea siguranţă la mijlocul terenului, dar îndeplinea foarte bine şi rolul de dispecer. Avea doar 12-13 ani şi era vârful generaţiei sale. Apoi, în anul 1993, s-a înfiinţat Romvest Arad, care a preluat toată grupa lui Francisc Tisza de la Strungul, dar el era tot un jucător de primă mână. Şi aşa a şi rămas. În 1995 era deja la UTA şi juca titular, la închidere, chiar dacă era junior. La finalul sezonului, echipa de juniori, la care Adi Baciu nu prea avea timp să evolueze, căci era la prima echipă, sub comanda lui Jackie Ionescu, a devenit campioană naţională.

Francisc Tisza rememorează: „Pe Baciu nici nu l-am avut în campionat, jucam fără el, căci Jackie Ionescu îl folosea la prima echipă. Nu rezervă, ci titular. La finalul sezonului l-am adus la turneul final, de la Dej, acolo unde am şi cucerit titlul de campioni, în marea finală cu Dinamo, acolo unde evoluau Dănciulescu, Hâldan sau Fl. Petre.”

Adrian Baciu nu a reuşit să facă saltul cel mare al carierei, care s-a încheiat tot la UTA, acolo unde s-a stins de la un sezon la altul.