Boboci cărora le cresc aripi

După două luni de la începerea şcolii, cei mai tineri elevi din Şimand consideră că statutul de „boboci” nu prea li se mai potriveşte.

Din moment ce au ajuns deja la litera „N” şi la cifra „6” ei simt că puful gălbior începe deja să se schimbe în aripi. Aripi spre viaţă, aripi spre piscuri înalte, spre dorinţe ştiute numai de ei, spre vise adânc tăinuite şi învăluite în poveştile inocentei şi minunatei vârste a copilăriei.

Le-a plăcut la grădiniţă, dar parcă le place mai mult la şcoală, ne-au mărturisit ei. Îşi aduc aminte cu plăcere de prima lor zi de şcoală, când au auzit pentru prima dată sunetul clopoţelului, când au intrat, tot pentru prima dată în clasa lor, unde pe fiecare bancă îi aştepta abecedarul şi alte cărţi, dar şi un buchet minunat de flori , şi când au dat ochii cu cea de-a doua lor mamă, după cum ne-au spus cu nonşalanţă, învăţătoarea Daniela Mornăilă. Atunci, în acea zi au realizat că ceva s-a schimbat în ei, că au devenit pur şi simplu, şcolari. Învăţătoarea Daniela Mornăilă are numai cuvinte de laudă la adresa celor 30 de puişori ai săi: „Cu toate că sunt destul de mulţi, se descurcă uşor la lecţii, sunt nişte copii inteligenţi de la care eu aştept multe realizări. Curiozitatea, «De ce?»-uri permanente pe buzele lor îmi demonstrează că tot timpul vor să ştie mai mult, vor să pătrundă în dezlegarea secretelor cărţii, acum, şi ale vieţii, mai târziu”. Ca oricărui copil şi şcolăreilor din Şimand le place să înveţe, să scrie, dar şi să picteze, să cânte să se joace. Iar cele mai ascunse năzuinţe ale lor le puteţi afla aşa cum ne-au fost spuse.

D.G.