Arad. Minunea n-a ținut nici măcar o zi. Locatarii blocurilor de pe Bulevardul Revoluției nr.26-38 s-au trezit dis-de-dimineață cu aceeași imagine: boschetarii de care crezuseră că au scăpat stăteau liniștiți în curtea fostei clădiri a Gospodăririi Comunale. Chiar sub geamurile lor, acolo unde de ani buni își duc traiul. Acțiunea Poliției Locale de ieri, când au fost evacuați, adunați și trimiși din județele de unde provin nu pare să fi impresionat prea tare. Boschetarii s-au întors înapoi, chiar după câteva ore de la raidul polițiștilor… Zorii zilei i-au găsit în curtea imobilului. Spre disperarea locatarilor care ne-au scris pe www.aradon.ro, care ne-au trimis și fotografii cu ei, reîntorși în locul de unde au fost alungați. Cât va mai dura situația aceasta? Este greu de crezut că Poliția, Poliția Locală, Jandarmeria, cu toate efectivele lor, nu sunt în stare să facă ceva pentru a aduce liniștea în zonă.
Cum pot autoritățile să explice credibil zecilor de arădeni care locuiesc acolo, celor care trec prin zonă, că nu pot face nimic pentru a-i proteja pe ei, pe cei care într-un fel sau altul contribuie la salariile lor, care sunt buni contribuabili, care își plătesc datoriile către stat. S-a dovedit că se poate intra acolo, chiar dacă este vorba de o proprietate privată, că se poate interveni, că pot fi obligați să plece, dar se așteaptă și pe bună dreptate să se intervină eficient. Cu siguranță clădirea are un proprietar despre care se spune că e plecat în Germania. Să înțelegem că din 2012, de când a plecat Gospodărirea Comunală, nimeni nu a mai plătit nici un impozit, că primăria nu a făcut nimic pentru a-și recupera datoriile?! Greu de crezut. Casa a devenit locul de adăpost al boschetarilor, numărul lor este tot mai mare, pericolul pentru cei din zonă tot mai amenințător și reacția autorităților este lipsită de vlagă.
Milă de dragul cui?
În câteva mesaje postate pe www.aradon.ro se invoca mila față de soarta acestor nenorociți care stau acolo. Fără doar și poate, toți sunt cazuri sociale pentru care însă există, tot din banii publici, instituții precum Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară (DDAC) sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad ( DGASPC). Unde sunt acestea când e vorba de aceste cazuri? Drepturile acestor oameni fără adăpost sunt mai mari decât cele ale celor care au case și plătesc impozite? Poate și cei care suportă zi de zi înjurăturile acestor boschetari, care sunt obligați să curețe mizeriile lăsate de oamenii străzii la scara blocurilor, care tremură de frică să nu fie loviți sau atacați noaptea la întoarcerea acasă, poate și ei merită nu milă, ci respect.
Și un mesaj de la unul dintre locatari: „Eu aici locuiesc și am ajuns la capătul răbdării cu acești oameni ai străzii. Seara se adună peste 50-60 de persoane. Sunt și două fetițe cu părinții. Vrei să îți spun cum se bat noaptea ca animalele? Să îți spun ce înjurături grosolane au? Miroși tu excrementele lor în fiecare zi la casa scărilor noastre și în ganguri? Vrei să îți spun cum își fac nevoile în văzul tuturor? Copiilor nu le mai dăm voie să stea la geamuri! Să îți spun că soțiile și copiii noștri sunt îngroziți seara când vin acasă şi sunt opriți în ganguri de acești paria ai societăți? Să îți spun de câte ori am găsit mașina zgâriată și cu cauciucurile tăiate? Să îți spun eu ce fac ei cu ce le aduceți voi, oamenii buni? Le vând și seara se îmbată ca porcii și începe circul între ei. Bătăi și scandaluri. Fiică-mea nu a putut intra în bloc când a venit de la școală din cauza unui astfel de nenorocit care își făcea nevoile pe ușa blocului. Este un focar de infecție în CENTRUL ARADULUI!!!”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!